Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta România. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 decembrie 2012

La mulţi ani tuturor de Ziua Naţională a României!

Cu iubirea de moşie
Unde sînt acei bărbaţi
Unde-i zarea sîngerie
Peste umeri de Carpaţi

Cronicarul tot mai scrie
Drum de ţară tot mai bat
Cu iubirea de moşie
Unde sînt acei bărbaţi

La Rovine în cîmpie
Ori în codrii cei comaţi
Ai Cosminului să fie
Spune Maică Românie
Unde sînt acei bărbaţi

(Ion Horea)
___________________

Iată o întrebare ce pare sortită să rămînă mereu actuală...
Valeriu Sterian - Cu iubirea de moşie


1 Decembrie 2012

Eu sărbătoresc această zi în sensul de a simţi aşa cum simt şi americanii în 4 iulie, francezii în 14 iulie, că este Ziua Naţională a ţării mele. Pe care o iubesc, cu bune şi cu rele, cu oamenii ei buni şi răi (fiindcă nu se pot alege doar cei buni), o iubesc fiindcă limba română mi se pare, subiectiv desigur, cea mai plină de nuanţe, lucru perfect adevărat cîtă vreme ea este limba în care visez.

Patrioţi sau nu, veţi fi români mereu dacă aici s-a întîmplat să vă naşteţi. Nu ne putem alege ţara în care să ne naştem aşa cum nu ne putem alege părinţii. Dacă părinţii noştri nu sunt aşa cum ne-am fi dorit noi, acest lucru nu ne poate împiedica să-i iubim, necondiţionat, fiindcă aşa este firesc. La fel de firesc este să ne iubim şi ţara care ne-a fost dată de întîmplarea de a fi.

La mulţi ani ROMÂNIA!

La mulţi ani români, oriunde v-aţi afla!
________________________

Tudor Gheorghe, un om pentru eternitatea sufletului românesc

Cînd îl ascult pe Domnia-sa mă simt mândră de apartenenţa mea la această ţară, mult umilită.




 












marți, 30 noiembrie 2010

Nichita Stănescu : Cu colţul inimii

Despre patrie se pot spune
cuvinte scrise cu colţul inimii noastre
suspendate în aer, albe spume
ale mării acesteia, albastre.

O, doar pentru ochiul străin
toate acestea ar fi poate dantele
la perdeaua de miraj alcalin
trasă numai peste stele.

Însă pentru cei ce sîntem aici
în viaţă, întregi şi în lucrare,
cuvintele au lamă de brici
intrînd în miracol, cu tandră mirare.

marți, 1 decembrie 2009

1 Decembrie : Ziua Naţională a ROMÂNIEI



Eu sărbătoresc această zi în sensul de a simţi aşa cum simt şi americanii în 4 iulie, francezii în 14 iulie, că este Ziua Naţională a ţării mele. Pe care o iubesc, cu bune şi cu rele, cu oamenii ei buni şi răi, fiindcă nu se pot alege doar cei buni, o iubesc fiindcă limba română mi se pare, subiectiv desigur, cea mai plină de nuanţe, lucru perfect adevărat câtă vreme ea este limba în care visez.
Patrioţi sau nu, veţi fi români mereu dacă aici s-a întâmplat să vă naşteţi. Nu ne putem alege ţara în care să ne naştem aşa cum nu ne putem alege părinţii. Dacă părinţii noştri nu sunt aşa cum ne-am fi dorit noi, acest lucru nu ne poate împiedica să-i iubim, necondiţionat, fiindcă aşa este firesc. La fel de firesc este să ne iubim şi ţara care ne-a fost dată de întâmplarea de a fi.

La mulţi ani ROMÂNIA!
La mulţi ani români, oriunde v-aţi afla!

________________________________________

duminică, 12 aprilie 2009

ROMÂNIA, o ţară tristă...

Am promis că voi scrie lucrurile bune despre România, ca răspuns la cele negative enumerate de Motanes într-un post recent. Până îmi voi regăsi optimismul pentru a scrie despre acele lucruri minunate care mă fac pe mine fericită că trăiesc în această "ţară tristă, plină de umor" deocamdată mă mulţumesc să vă invit să ascultaţi unul din cele mai impresionante cântece scrise şi cântate cu durere despre ţara noastră de Adrian Daminescu...


joi, 12 martie 2009

O atenţionare salutară

Pe blogul "Muzica & Film" veti gasi acest articol scurt dar extrem de pertinent:"Români, treziţi-vă!"
Va recomand cu căldură să îl citiţi, poate dacă vom conştientiza cât mai mulţi acest lucru cine ştie, vom încerca să schimbăm ceva...
Mulţumesc, Geo !

miercuri, 4 martie 2009

4 martie 1977

56 secunde care au zguduit România

Pe 4 martie 1977, la ora 21:21, un cutremur puternic a zguduit România. Seismul cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter a durat 56 de secunde, iar efectele sale au fost devastatoare. Bilanţul oficial a fost de 1.570 de morţi şi peste 11.000 de răniţi, majoritatea în Capitală. Lipsa de informaţii din partea autorităţilor i-a făcut pe oameni să creadă că numărul celor morţi sub dărâmături a fost mai mare.

Seismul a provocat pagube de 2 miliarde de dolari în toată ţara, iar 70% din pierderi s-au înregistrat în Bucureşti. Centrul oraşului a fost cel mai afectat. S-au prăbuşit cele mai importante clădiri din zonă: blocurile Casata, Nestor, Scala, Dunărea şi Continental, dar şi blocuri noi - unul pe Stefan cel Mare, celălalt în Militari. De sub rămăşiţele blocului aflat pe strada Colonadelor n-au mai apucat să vadă lumina zilei actorul Toma Caragiu, poeta Veronica Porumbacu şi soţul ei, criticul Mihai Petroveanu, la care se aflau în vizită, cu soţiile, poetul A. E. Baconsky şi istoricul Mihai Gafiţa, regizorul Alexandru Bocăneţ, scenograful Liviu Popa, pianistul Tudor Dumitrescu. În cutremurul din 4 martie 1997 a murit şi cântăreaţa Doina Badea, alături de soţul şi cei doi copii ai săi, Andrei şi Bogdan. Tot atunci a pierit şi scriitorul Alexandru Ivasiuc.

Oraşul Zimnicea a fost distrus în proporţie de 90%.



Au murit la cutremur scriitorii:

Al. Ivasiuc
A.E. Baconski
Veronica Porumbacu
Mihail Petroveanu
Mihai Gafiţa
Virgil Gheorghiu
Savin Bratu


Au murit oameni din lumea spectacolului:

Toma Caragiu
Alexandru Bocăneţ
Doina Badea


Au murit oameni...

duminică, 21 decembrie 2008

Remember : 21 decembrie 1989, o rugă pentru cei ucişi atunci...

Vali Sterian : Rugă

Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării.

Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul.

Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării.

_______________________________________________________________________________________

videoclip realizat de Mihai Corduneanu, căruia îi mulţumesc !)

marți, 16 decembrie 2008

Vali Sterian : Nopţi (remember Timişoara, 16 dec.1989)



Piesa "Nopţi" a primit Premiul pentru cel mai bun cântec în anul 1973, la Festivalul Primavara Baladelor (unde Vali Sterian a cantat-o împreună cu Carmen Marin, în grupul Vali si Carmen).
În 1990 Vali Sterian a transformat-o într-un extraordinar cântec al Revoluţiei române.
Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni...

luni, 1 decembrie 2008

TRĂIASCĂ ROMÂNIA !

Trompetele răsună prin munţi şi prin câmpii, românii toţi se-adună cu sutele de mii !



Videoclip realizat de AlexanderXIV (youtube) căruia îi mulţumesc !

vineri, 28 noiembrie 2008

1 Decembrie : Ziua Naţională a României



Ziua Naţională a României (muzică folk: Tudor Gheorghe, Vali Sterian,Doru Stănculescu, Ştefan Hruşcă, Andrei Păunescu).




Recunosc că sunt un om pentru care ROMANIA este cea mai frumoasă ţară din lume, recunosc ca pentru mine limba română este cea mai frumoasă limbă din lume, recunosc ca patriotismul pentru mine este un sentiment asumat şi profund. Mă recunosc vinovată de toate aceste sentimente învechite, deloc "cool", dar asta sunt eu...

De Ziua Naţională a României vă doresc tuturor celor care vizitaţi acest blog să nu vă fie niciodată ruşine că sunteţi români, să fiţi mândri că avem o ţară frumoasă şi o limbă cu o mare capacitate de a exprima infinitele nuanţe ale gândului.

La multi ani tuturor românilor, din ţară şi din străinătate, care simţiţi româneşte şi visaţi în limba română !

marți, 18 noiembrie 2008

Moartea are culoarea cărbunelui

Lucian Avramescu (Jurnalul Naţional/18.11.2008)scrie:

Toate clopotele politicii bat asurzitor. Doar plânsul văduvelor din Valea Jiului este înfundat. Au murit, la 1.000 de metri sub pământ, doisprezece mineri. Alţii paisprezece, în absenţa aparatelor fiinţei lor carbonizate şi nefuncţionale, respiră invenţii electronice pe cât de performante, pe atât de inutile. Politica este în doliu. De la Cotroceni trece prin ministere şi direcţii regionale ale cărbunelui şi se opreşte îndelung la Palatul Victoria.

Ai zice că, de la Traian Băsescu la Vosganian şi Tăriceanu, fiecare are câte un frate mort în măruntaiele pământului. Nu este firesc să meargă la locul unei asemenea nenorociri mai-marii politici? Este. Să prezinte condoleanţe, să scoată din buzunarele bugetului doi lei pentru fiecare viaţă de miner irosită. Altceva mă face să refuz spectacolul. Ştiu, între cei pomeniţi mai sus, cel puţin unul care n-a roşit în viaţa lui. Poate doar dacă îi administrezi sub pielea obrazului, cum zicea un celebru pamfletar român, o seringă cu sânge.

La Petrila, "în cea mai periculoasă mină" (există mine nepericuloase?), au murit oameni. Au mai murit şi altădată. Minele, care sunt nişte vizuini negre sub pământ, au înghiţit mereu vieţi omeneşti. În China parcă, au murit câteva sute de mineri într-un singur accident în 2005. În Rusia, la fel, acum ceva timp. Asta nu înseamnă că tragedia de la noi e mai puţin tragică. Fiecare mort, strivit în subteran, e un ţipăt de alarmă pentru o meserie în totul inumană.

Şobolani şi oameni, oameni şi şobolani. Iată o tovărăşie a supravieţuirii. Minerul lasă în galerie, din loc în loc, resturi de mâncare pentru hrana şobolanilor. În acest fel turmele flămânde de rozătoare nu-i atacă, iar vieţuitoarea cu păr şi coadă simte, cu câteva secunde înaintea omului, pericolul. Simte cutremurul şi fuge. Văzând şobolanii în alarmă, fuge şi omul. Şobolanul este un seismograf ieftin. La Petrila, şobolanii n-au mai simţit pericolul. Au fost arşi împreună cu oamenii. Am văzut un miner viu-mort scos la suprafaţă de ortacii lui. Avea culoarea cărbunelui. Moartea are culoarea cărbunelui. Părea un om în putrefacţie, dar omul respira. Pielea lui era ca a unui porc ars de Crăciun. Îl va mai putea salva minunatul meu prieten, Ioan Lascăr? Dumnezeu şi medicii fac uneori minuni, dar ceva îmi spune că numărul celor doisprezece va creşte. Am fost, ca tânăr scriitor, în mina Petrila să realizez un reportaj pentru televiziune. Eram curios şi avântat. Entuziasmul meu s-a turtit pe măsură ce galeriile deveneau tot mai strâmte şi întunecate, iar aerul mai irespirabil. O grindă metalică rotundă de grosimea piciorului meu a troznit ca un vreasc deasupra capetelor noastre. Metalul rupt atunci strălucea în beznă. Eram la 400 de metri sub pământ. În abataj, praful gros de cărbune îi făcea invizibili pe oameni. Am realizat în fugă câteva aşa-zise interviuri despre ce frumoasă este meseria de miner. Am ieşit jurând să nu mai intru în veci. Mineritul nu este o meserie de oameni, ci de roboţi. Am văzut în Germania un spital modern în care nişte cărucioare-robot cărau rufele de la un etaj la altul, intrau şi ieşeau din lifturi, cărau medicamentele de la farmacie la etajul sau la solonul unde erau chemate. Munca brută era făcută de aceşti roboţi. Doctorii şi asistentele se aflau lângă bolnavi.

Am auzit acuze aduse salvatorilor: de ce au intrat, de ce nu au aşteptat – cum scrie Regulamentul – 48 de ore, cine i-a lăsat? Cum cine i-a lăsat? Unii dintre ei îşi aveau prieteni rămaşi în adânc. Un ortac plângea spunând că el o să intre oricum pentru că fratele lui a rămas acolo. Salvatorul, din nefericire, a murit în a doua explozie, în timp ce fratele după care plecase a fost salvat. Destine, lecţii de omenie şi dragoste, eroism poate. Mizerie mai presus de orice. Mizeria unei meserii inumane. Cine este vinovat? Or fi, poate, şi vinovăţii. Vinovată este mina. De sute de ani, ea înghite flămândă vieţi omeneşti. Dacă nu vom găsi roboţi să lucreze în pământ, în aceste vizuini nenorocite, punându-i pe oameni să ambaleze cărbunele la suprafaţă, mina va mai înghiţi vieţi, va ucide în continuare. Mina este un blestem. Nici măcar sărăcia n-o justifică.

miercuri, 12 noiembrie 2008

La mulţi ani, Nadia Comăneci !


Montreal, 1976, Jocurile Olimpice: pentru prima dată se dă nota 10 în istoria gimnasticii, o primeşte o fetiţă de 14 ani, Nadia Comăneci, care a devenit apoi numele cel mai sonor al gimnasticii româneşti şi mondiale.
Nadia Comaneci (născută în 12 noiembrie 1961) m-a făcut sa fiu mândră că sunt româncă de nenumărate ori, m-am bucurat pentru ea la fiecare succes, am suferit împreuna cu Cristian Ţopescu atunci când a fost nedreptăţită la Jocurile Olimpice de la Moscova în 1980...
Nadia Comăneci face parte din viaţa mea. Azi, cand ea implineste 47 de ani îi doresc sa fie mereu ambasadoarea României şi a talentatului popor român în lume astfel încât noi, românii, sa ne simţim mândri că suntem români !

Iată palmaresul acestei incredibile campioane :
Jocurile Olimpice
Aur 1976 Montréal Campioană olimpică absolută
Aur 1976 Montréal Paralele inegale
Aur 1976 Montréal Bârna
Argint 1976 Montréal Concursul pe echipe
Bronz 1976 Montréal Sol
Aur 1980 Moscova Bârna
Aur 1980 Moscova Sol
Argint 1980 Moscova Concursul pe echipe
Argint 1980 Moscova Clasamentul individualcompus


Campionate mondiale
Aur 1978 Strasbourg Bârnă
Argint 1978 Strasbourg Concursul pe echipe
Argint 1978 Strasbourg Sărituri
Aur 1979 Ft. Worth Team

Campionate europene
Aur 1975 Skien Individual compus
Aur 1975 Skien Paralele inegale
Aur 1975 Skien Bârnă
Aur 1975 Skien Sărituri
Aur 1977 Praga Individual compus
Aur 1977 Praga Paralele inegale
Aur 1979 Copenhaga Individual compus
Aur 1979 Copenhaga Sărituri
Aur 1979 Copenhaga Sol
Argint 1975 Skien Sol
Bronz 1977 Praga Sărituri
Bronz 1979 Copenhaga Bârnă