Stă pieptu-mi gata să se frîngă,
Fără putere, îngheţat,
Mănuşa pentru mîna stîngă
Pe mîna dreaptă-am îmbrăcat.
Că sui un munte, îmi păruse,
Şi treptele erau doar trei ...
"Hai, mori cu mine! " toamna-mi spuse
Ţinîndu-mi calea sub un tei.
"Ursitele mi-au fost haine,
Şi mă-nşelară zi de zi..."
Răspuns-am tristă: "Şi pe mine!
Cu tine-odată voi muri".
Aceasta-i ultima cîntare.
Priveam spre casa de cîndva -
Gălbuie şi nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.
1911
(traducere de Madeleine Fortunescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu