Ministerul Economiei a emis deja un proiect de lege prin care îi asigură pe toţi românii că, după ce va trece criza ecomonică, vom avea cu toţii o mică avere!
Condiţia esenţială este aceea ca, la începutul crizei, să fi avut o avere foarte mare.
Se afișează postările cu eticheta umor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta umor. Afișați toate postările
duminică, 23 mai 2010
vineri, 23 octombrie 2009
miercuri, 29 aprilie 2009
Umor
Guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri pe perioada crizei financiare. Ele vor fi oficiate de preoţi, episcopi şi mitropoliţi.
_________________________________________________________
Daca vă este frică să nu vă îngrăşaţi, încercaţi să beţi înainte de fiecare masă 50 ml de tărie. Tăria, precum se ştie din bătrâni, atenuează frica!
_________________________________________________________
Într-o dimineaţă, vrând să facă ceva diferit, soţia ia barca de pescuit a soţului şi iese pe lac să citească o carte. Pe când citea ea mai bine apare un gardian:
- Bună ziua doamnă, îmi puteţi spune ce faceţi aici? întreabă patrula.
- Bună ziua, răspunde ea, citesc o carte.
- Vă aflaţi într-o zonă în care pescuitul este interzis, o informează gardianul.
- Bine domnule, dar eu nu pescuiesc, eu citesc.
- Da, dar aveţi toate sculele necesare şi puteţi începe oricând. Va trebui să vă duc la secţie.
- Bine, dar să ştiţi că vă voi acuza de hărţuire sexuală, spune femeia.
- Dar nici nu m-am atins de dumneavoastră, răspunde mirat bărbatul.
- Da, dar aveţi toate sculele necesare şi puteţi începe oricând.
_________________________________________________________
Din cauza reducerilor bugetare recente şi a creşterii preţului electricităţii, gazului şi uleiului, luminiţa de la capătul tunelului a fost stinsă.
Ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate.
_________________________________________________________
Daca vă este frică să nu vă îngrăşaţi, încercaţi să beţi înainte de fiecare masă 50 ml de tărie. Tăria, precum se ştie din bătrâni, atenuează frica!
_________________________________________________________
Într-o dimineaţă, vrând să facă ceva diferit, soţia ia barca de pescuit a soţului şi iese pe lac să citească o carte. Pe când citea ea mai bine apare un gardian:
- Bună ziua doamnă, îmi puteţi spune ce faceţi aici? întreabă patrula.
- Bună ziua, răspunde ea, citesc o carte.
- Vă aflaţi într-o zonă în care pescuitul este interzis, o informează gardianul.
- Bine domnule, dar eu nu pescuiesc, eu citesc.
- Da, dar aveţi toate sculele necesare şi puteţi începe oricând. Va trebui să vă duc la secţie.
- Bine, dar să ştiţi că vă voi acuza de hărţuire sexuală, spune femeia.
- Dar nici nu m-am atins de dumneavoastră, răspunde mirat bărbatul.
- Da, dar aveţi toate sculele necesare şi puteţi începe oricând.
_________________________________________________________
Din cauza reducerilor bugetare recente şi a creşterii preţului electricităţii, gazului şi uleiului, luminiţa de la capătul tunelului a fost stinsă.
Ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate.
miercuri, 22 aprilie 2009
Eugen ISTODOR: Literatura română. pentru firme
Răscoala de Liviu Rebreanu
(Articol preluat din revista DILEMA VECHE, Anul VI, nr.270 - 16 aprilie 2009)
Se termină: bine, cum a început, într-un compartiment de tren, dar cu răscoală întîmplată. Rău: Miron şi Nadine au murit. Răscoala în trei cuvinte: în Răscoala se cere pămînt, se violează femei, se trag concluzii. Povestea: sînt personaje pentru fiecare părere. Iar personajele acestea sînt în prima scenă a romanului. Aflate în compartimentul trenului spre Bucureşti, arendaşul, boierul cel nou, funcţionarul de la Interne discută despre ţăran ca fiind ori un leneş, ori un om care munceşte ca ceilalţi să huzurească. Cert este că problema ţărănească devine o obsesie a începutului de roman, iar vorba se rostogoleşte spre faptă. Grigore Iuga, nereuşind să-şi încheie socotelile la Bucureşti, se întoarce la moşie, însoţit de Titu Herdelea, ziarist în curs de devenire. Titu umblă prin sat şi descoperă viaţa ţăranului şi părerea moşierului. „Fapte mărunte fac să crească spiritul de revoltă printre ţărani.
Arendaşul Cozma Buruiană inventează un furt şi, la ordinele boierului Miron Iuga, jandarmii îi bat pe ţărani. Nadina vrea să-şi vîndă moşia, ţăranii vor s-o cumpere, dar Miron Iuga le face concurenţă, în preajma sărbătorilor de iarnă, oamenii n-au lemne să-şi încălzească locuinţa şi nici mălai pentru mămăligă. Indignarea ţăranilor sporeşte: automobilul Nadiei calcă cocoşul babei Ioana; şoferul îl trage de urechi pe copilul lui Pavel Tunsu, lui Ignat Cercel i se ia purcelul din ogradă fiindcă n-a plătit birul, Aristide, fiul arendaşului Platamonu, o siluieşte pe fata lui Chirilă Păun. Nemulţumirea celor mulţi o exprimă mai întîi învăţătorul Dragoş, arestat din porunca lui Miron Iuga. În sat se zvoneşte că nişte călăreţi pe cai albi aduc porunca lui vodă de a se împărţi pămînturile celor ce muncesc. Scînteia răscoalei se aprinde brusc.
Ţăranii înarmaţi rudimentar cu coase, topoare aprind conacele, sparg hambare. Primul ucis este Miron Iuga, boierul autoritar şi inflexibil, linşat de mulţimea dezlănţuită: Nadina, nora lui, este violată şi sugrumată. Aristide Platamonu este pedepsit chiar de către tatăl fetei care fusese necinstită. Plutonierul Boiangiu este bătut de Serafim Mogoş, Trifon Guju şi alţii, colonelul Ştefănescu este numai izgonit din sat. Ţăranii incendiază conacele, taie firele de telegraf, îşi dispută între ei jafurile. Ultimele două capitole ale romanului descriu represiunea răscoalei. În fruntea unui batalion de război se află maiorul Tănăsescu şi prefectul Baloleanu. Ţăranii sînt conduşi de Petre Petre, venit din armată. Trifon Guju şi Toader Strâmbu sînt executaţi pentru Miron Iuga şi pentru Nadina; Luca Talabă, Lupu Chiriţoiu şi Ignat Cercel sînt bătuţi; Niculina, fiica preotului Nicodim, este lovită cu cravaşa chiar de către maiorul Tănăsescu, pentru că îndrăznise să ridice cadavrul tatălui ei ucis de către un glonte rătăcit.“
Şmecheria textului: prezentarea în paralel a ţăranului şi a celor cu pămînt.
SMS, head-uri de bloguri şi scroll-uri de televiziuni: „Rabzi, rabzi şi oftezi pînă nu mai poţi ş-apoi...“, „Din iarna asta nu-i chip să ieşim. Ori murim, ori...“ sau „Apoi pînă n-om pune mîna pe topoare nici noi n-om...“, „cu feţele roşii, cu ochii înflăcăraţi“, „alte urlete mai năvalnice“, „fără cunoştinţă... rămase în picioare în mijlocul ţăranilor care, îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă“.
Business: refacerea la Flămînzi a unui parc tematic Răscoala din 1907. Rezolvarea problemei ţărăneşti în favoarea ţăranului, transformarea extravilanului în intravilan.
Mişto: „Răsăritul“, „Pămînturile“, „Flămînzii“, „Luminile“, „Friguri“, „Vestitorii“, „Scînteia“, „Flăcări“, „Focul“, „Sîngele“, „Petre Petre“, „Apusul“.
(Articol preluat din revista DILEMA VECHE, Anul VI, nr.270 - 16 aprilie 2009)
Se termină: bine, cum a început, într-un compartiment de tren, dar cu răscoală întîmplată. Rău: Miron şi Nadine au murit. Răscoala în trei cuvinte: în Răscoala se cere pămînt, se violează femei, se trag concluzii. Povestea: sînt personaje pentru fiecare părere. Iar personajele acestea sînt în prima scenă a romanului. Aflate în compartimentul trenului spre Bucureşti, arendaşul, boierul cel nou, funcţionarul de la Interne discută despre ţăran ca fiind ori un leneş, ori un om care munceşte ca ceilalţi să huzurească. Cert este că problema ţărănească devine o obsesie a începutului de roman, iar vorba se rostogoleşte spre faptă. Grigore Iuga, nereuşind să-şi încheie socotelile la Bucureşti, se întoarce la moşie, însoţit de Titu Herdelea, ziarist în curs de devenire. Titu umblă prin sat şi descoperă viaţa ţăranului şi părerea moşierului. „Fapte mărunte fac să crească spiritul de revoltă printre ţărani.
Arendaşul Cozma Buruiană inventează un furt şi, la ordinele boierului Miron Iuga, jandarmii îi bat pe ţărani. Nadina vrea să-şi vîndă moşia, ţăranii vor s-o cumpere, dar Miron Iuga le face concurenţă, în preajma sărbătorilor de iarnă, oamenii n-au lemne să-şi încălzească locuinţa şi nici mălai pentru mămăligă. Indignarea ţăranilor sporeşte: automobilul Nadiei calcă cocoşul babei Ioana; şoferul îl trage de urechi pe copilul lui Pavel Tunsu, lui Ignat Cercel i se ia purcelul din ogradă fiindcă n-a plătit birul, Aristide, fiul arendaşului Platamonu, o siluieşte pe fata lui Chirilă Păun. Nemulţumirea celor mulţi o exprimă mai întîi învăţătorul Dragoş, arestat din porunca lui Miron Iuga. În sat se zvoneşte că nişte călăreţi pe cai albi aduc porunca lui vodă de a se împărţi pămînturile celor ce muncesc. Scînteia răscoalei se aprinde brusc.
Ţăranii înarmaţi rudimentar cu coase, topoare aprind conacele, sparg hambare. Primul ucis este Miron Iuga, boierul autoritar şi inflexibil, linşat de mulţimea dezlănţuită: Nadina, nora lui, este violată şi sugrumată. Aristide Platamonu este pedepsit chiar de către tatăl fetei care fusese necinstită. Plutonierul Boiangiu este bătut de Serafim Mogoş, Trifon Guju şi alţii, colonelul Ştefănescu este numai izgonit din sat. Ţăranii incendiază conacele, taie firele de telegraf, îşi dispută între ei jafurile. Ultimele două capitole ale romanului descriu represiunea răscoalei. În fruntea unui batalion de război se află maiorul Tănăsescu şi prefectul Baloleanu. Ţăranii sînt conduşi de Petre Petre, venit din armată. Trifon Guju şi Toader Strâmbu sînt executaţi pentru Miron Iuga şi pentru Nadina; Luca Talabă, Lupu Chiriţoiu şi Ignat Cercel sînt bătuţi; Niculina, fiica preotului Nicodim, este lovită cu cravaşa chiar de către maiorul Tănăsescu, pentru că îndrăznise să ridice cadavrul tatălui ei ucis de către un glonte rătăcit.“
Şmecheria textului: prezentarea în paralel a ţăranului şi a celor cu pămînt.
SMS, head-uri de bloguri şi scroll-uri de televiziuni: „Rabzi, rabzi şi oftezi pînă nu mai poţi ş-apoi...“, „Din iarna asta nu-i chip să ieşim. Ori murim, ori...“ sau „Apoi pînă n-om pune mîna pe topoare nici noi n-om...“, „cu feţele roşii, cu ochii înflăcăraţi“, „alte urlete mai năvalnice“, „fără cunoştinţă... rămase în picioare în mijlocul ţăranilor care, îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă“.
Business: refacerea la Flămînzi a unui parc tematic Răscoala din 1907. Rezolvarea problemei ţărăneşti în favoarea ţăranului, transformarea extravilanului în intravilan.
Mişto: „Răsăritul“, „Pămînturile“, „Flămînzii“, „Luminile“, „Friguri“, „Vestitorii“, „Scînteia“, „Flăcări“, „Focul“, „Sîngele“, „Petre Petre“, „Apusul“.
vineri, 20 februarie 2009
DIVERTIS : Despre prostie (1991)
Ghighi Bejan, într-un monolog absolut trist...
"Noroc că prostia nu doare. Noroc bun!"
"Noroc că prostia nu doare. Noroc bun!"
sâmbătă, 14 februarie 2009
Eugen Istodor : Literatura română pentru firme
(articol preluat din revista "Dilema veche" Anul VI, nr.260 - 08 februarie 2009)
Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Augustin Doinaş
Se termină: moartea din ambiţie a prinţului aduce mereu în discuţie întrebarea cînd e cazul să semnezi un op şi cînd nu. Să-l plăteşti la timp, pierzi cursul prost al euro-ului.
Povestea: „Un prinţ din Levant îndrăgind vînătoarea / prin inimă neagră de codru trecea. / Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea, / cînta dintr-un flaut de os şi zicea: // – Veniţi să vînăm în păduri nepătrunse / mistreţul cu colţi de argint, fioros, / ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse / copita şi blana şi ochiul sticlos... // – Stăpîne, ziceau servitorii cu goarne, / mistreţul acela nu vine pe-aici. / Mai bine s-abatem vînatul cu coarne, / ori vulpile roşii, ori iepurii mici... // Dar prinţul trecea zîmbitor înainte / privea printre arbori atent la culori, / lăsînd în culcuş căprioara cuminte / şi linxul ce rîde cu ochi sclipitori.“
Şi prinţul o ţine tot aşa iluzoriu, pînă moare din corn mistriţoniu.
Şmecheriile textului: toţi îţi zic nu. Tu ce faci? La ambiţie vrei să-ţi depăşeşti limitele.
Emo, SMS şi MMS şi Virale pentru Bloguri: priviţi, cum, se-nvîrte, făcîndu-ne semn, mistreţul, cu, colţi, de argint, nu departe, veniţi, să-l, lovim, cu săgeată, de lemn, stăpîne, e apa, jucînd, sub copaci, zicea, servitorul, privindu-l, isteţ, dar, el, răspundea, întorcînd, Taci, şi, apa, sclipea, ca, un, colţ, de, mistreţ, Sub, ulmi, el, zorea, risipite, alaiuri, priviţi, cum, pufneşte, şi, scurmă, stingher, mistreţul, cu, colţi, de argint, peste, plaiuri, veniţi, să-l, lovim, cu, săgeată, de, fier, Stăpîne, e iarba, foşnind, sub copaci, zicea, servitorul, zîmbind, îndrăzneţ, dar, el, răspundea, întorcîndu-se, taci, Şi, iarba, sclipea, ca, un, colţ de mistreţ, Sub, brazi, el strigă, îndemnîndu-i spre creste: „Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste: veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!... Stăpîne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul rîzînd cu dispreţ. Dar el răspunde întorcîndu-se: – Taci... Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii, cum stă în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat“.
Durata lecturii şi tipul de creier: prinţul nu e un prost. Prostia înseamnă lipsă de iluzie, lipsă de visare. Tolomăcia nu e natura prinţului. Prinţul e un îngîmfat, crede că poate cuceri lumea, nu e de ajuns să pună, bă, mîna pe o puşcă şi să tragă după păsări. Nu, el vrea trofeul cel mare. Asta înseamnă, conform textului, şi un pic de idealism. Un pic.
Cash şi investiţii: Păi, simplu, o pădure plină de sunete de sălbăticiuni, acum, cînd copită de sălbăticiune nu mai există. Părinţii să-şi aducă puştii ca să le povestească cum era pe vremea cărţilor, copiii să le spună părinţilor a ce animale de pe net seamănă urletele. Un schimb de experienţă util. O după-amiază de sîmbătă petrecută în lumea celor care rag, ciripesc.
Iată chiar o replică bună după ce ai omorît virtual 345678903213455677 terorişti şi eşti împuşcat şi tu: „– Ce fiară ciudată mă umple de sînge, / oprind vînătoarea mistreţului meu? / Ce pasăre neagră stă-n lună şi plînge? / Ce veştedă frunză mă bate mereu?... // – Stăpîne, mistreţul cu colţi ca argintul, / chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci. / Ascultă cum latră copoii gonindu-l... / Dar prinţul răspunse-ntorcîndu-se. – Taci. // Mai bine ia cornul şi sună întruna. / Să suni pînă mor, către cerul senin... / Atunci asfinţi după creste luna / şi cornul sună, însă foarte puţin.“
Mişto: „Mai bine ia cornul şi sună întruna. / Să suni pînă mor, către cerul senin... / Atunci asfinţi după creştete luna / şi cornul sună, însă foarte puţin.“
Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Augustin Doinaş
Se termină: moartea din ambiţie a prinţului aduce mereu în discuţie întrebarea cînd e cazul să semnezi un op şi cînd nu. Să-l plăteşti la timp, pierzi cursul prost al euro-ului.
Povestea: „Un prinţ din Levant îndrăgind vînătoarea / prin inimă neagră de codru trecea. / Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea, / cînta dintr-un flaut de os şi zicea: // – Veniţi să vînăm în păduri nepătrunse / mistreţul cu colţi de argint, fioros, / ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse / copita şi blana şi ochiul sticlos... // – Stăpîne, ziceau servitorii cu goarne, / mistreţul acela nu vine pe-aici. / Mai bine s-abatem vînatul cu coarne, / ori vulpile roşii, ori iepurii mici... // Dar prinţul trecea zîmbitor înainte / privea printre arbori atent la culori, / lăsînd în culcuş căprioara cuminte / şi linxul ce rîde cu ochi sclipitori.“
Şi prinţul o ţine tot aşa iluzoriu, pînă moare din corn mistriţoniu.
Şmecheriile textului: toţi îţi zic nu. Tu ce faci? La ambiţie vrei să-ţi depăşeşti limitele.
Emo, SMS şi MMS şi Virale pentru Bloguri: priviţi, cum, se-nvîrte, făcîndu-ne semn, mistreţul, cu, colţi, de argint, nu departe, veniţi, să-l, lovim, cu săgeată, de lemn, stăpîne, e apa, jucînd, sub copaci, zicea, servitorul, privindu-l, isteţ, dar, el, răspundea, întorcînd, Taci, şi, apa, sclipea, ca, un, colţ, de, mistreţ, Sub, ulmi, el, zorea, risipite, alaiuri, priviţi, cum, pufneşte, şi, scurmă, stingher, mistreţul, cu, colţi, de argint, peste, plaiuri, veniţi, să-l, lovim, cu, săgeată, de, fier, Stăpîne, e iarba, foşnind, sub copaci, zicea, servitorul, zîmbind, îndrăzneţ, dar, el, răspundea, întorcîndu-se, taci, Şi, iarba, sclipea, ca, un, colţ de mistreţ, Sub, brazi, el strigă, îndemnîndu-i spre creste: „Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste: veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!... Stăpîne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul rîzînd cu dispreţ. Dar el răspunde întorcîndu-se: – Taci... Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii, cum stă în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat“.
Durata lecturii şi tipul de creier: prinţul nu e un prost. Prostia înseamnă lipsă de iluzie, lipsă de visare. Tolomăcia nu e natura prinţului. Prinţul e un îngîmfat, crede că poate cuceri lumea, nu e de ajuns să pună, bă, mîna pe o puşcă şi să tragă după păsări. Nu, el vrea trofeul cel mare. Asta înseamnă, conform textului, şi un pic de idealism. Un pic.
Cash şi investiţii: Păi, simplu, o pădure plină de sunete de sălbăticiuni, acum, cînd copită de sălbăticiune nu mai există. Părinţii să-şi aducă puştii ca să le povestească cum era pe vremea cărţilor, copiii să le spună părinţilor a ce animale de pe net seamănă urletele. Un schimb de experienţă util. O după-amiază de sîmbătă petrecută în lumea celor care rag, ciripesc.
Iată chiar o replică bună după ce ai omorît virtual 345678903213455677 terorişti şi eşti împuşcat şi tu: „– Ce fiară ciudată mă umple de sînge, / oprind vînătoarea mistreţului meu? / Ce pasăre neagră stă-n lună şi plînge? / Ce veştedă frunză mă bate mereu?... // – Stăpîne, mistreţul cu colţi ca argintul, / chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci. / Ascultă cum latră copoii gonindu-l... / Dar prinţul răspunse-ntorcîndu-se. – Taci. // Mai bine ia cornul şi sună întruna. / Să suni pînă mor, către cerul senin... / Atunci asfinţi după creste luna / şi cornul sună, însă foarte puţin.“
Mişto: „Mai bine ia cornul şi sună întruna. / Să suni pînă mor, către cerul senin... / Atunci asfinţi după creştete luna / şi cornul sună, însă foarte puţin.“
miercuri, 28 ianuarie 2009
Din extemporalele elevilor de liceu, absolut autentice !
(comentariile scrise intre paranteze îmi aparţin):
· Nicolae Filimon a scris o carte despre boieri, unii mai cu vechime fiind ciocoi.
· Al.Vlahuţă a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meseriaş.
· Coşbuc ne spune liric că boierii să nu mai lovească în cei dezbrăcaţi şi goi, mai bine să le dea pământ arabil.
· În multe poezii, O.Goga a scos în evidenţă natura şi treieratul pe căldură.
· G.Călinescu ne-a lăsat o carte foarte groasă în care arată cum s-a înfiinţat literatura română şi ce scriitori au lucrat la origini. (Calinescu a lăsat o carte muuuult prea groasă pentru elevii noştri…)
· Lucian Blaga povesteşte în versuri că pe vremea sa era atât de linişte că dacă mergeai pe apă nu te scufundai iar în pomi se auzea cum creşteau sicrie.
· Marin Preda a avut viaţa ca o pradă, de aceea a compus „Delirul”. Scriitorii care se consuma mult, mor. (Mor şi cei care nu se consumă, nu scapă nimeni !)
· În „Răscoala” ţăranii se adună cu coase, îndârjiţi pe câmp, în timp ce Rebreanu îi priveşte cu un ochi de mare prozator. (Celălalt ochi era de mare poet, nu se putea uita cu ăla…)
· Lupta dintre Baiazid şi Mircea este foarte concretă. Parcă Eminescu i-ar fi privit peste gard. (Curios şi Eminescu, ca tot omul…)
· Ficatul este un duşman al alcoolului dar nu se poate împotrivi.
· Conjuncţia „şi” permite lungirea unei conversaţii.
· Sistemul osos este format din schelet şi alte oase care au un aspect funebru.
· George Călinescu a fost un munte de literatură.
· Bălcescu a murit în cea mai mafiotă regiune italiană: Palermo.
· În”Gorunul” lui Blaga apare un sicriu pe care poetul îl simte fioros de aproape.
· Tudor Arghezi a debutat editorial târziu, când alţi scriitori renumiţi erau deja morţi. (Şi uite aşa n-a avut Arghezi nicio concurenţă şi a devenit, pe locul viran lăsat de moartea celor renumiţi, cel mai mare poet român al secolului XX.)
· Nicolae Filimon a scris o carte despre boieri, unii mai cu vechime fiind ciocoi.
· Al.Vlahuţă a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meseriaş.
· Coşbuc ne spune liric că boierii să nu mai lovească în cei dezbrăcaţi şi goi, mai bine să le dea pământ arabil.
· În multe poezii, O.Goga a scos în evidenţă natura şi treieratul pe căldură.
· G.Călinescu ne-a lăsat o carte foarte groasă în care arată cum s-a înfiinţat literatura română şi ce scriitori au lucrat la origini. (Calinescu a lăsat o carte muuuult prea groasă pentru elevii noştri…)
· Lucian Blaga povesteşte în versuri că pe vremea sa era atât de linişte că dacă mergeai pe apă nu te scufundai iar în pomi se auzea cum creşteau sicrie.
· Marin Preda a avut viaţa ca o pradă, de aceea a compus „Delirul”. Scriitorii care se consuma mult, mor. (Mor şi cei care nu se consumă, nu scapă nimeni !)
· În „Răscoala” ţăranii se adună cu coase, îndârjiţi pe câmp, în timp ce Rebreanu îi priveşte cu un ochi de mare prozator. (Celălalt ochi era de mare poet, nu se putea uita cu ăla…)
· Lupta dintre Baiazid şi Mircea este foarte concretă. Parcă Eminescu i-ar fi privit peste gard. (Curios şi Eminescu, ca tot omul…)
· Ficatul este un duşman al alcoolului dar nu se poate împotrivi.
· Conjuncţia „şi” permite lungirea unei conversaţii.
· Sistemul osos este format din schelet şi alte oase care au un aspect funebru.
· George Călinescu a fost un munte de literatură.
· Bălcescu a murit în cea mai mafiotă regiune italiană: Palermo.
· În”Gorunul” lui Blaga apare un sicriu pe care poetul îl simte fioros de aproape.
· Tudor Arghezi a debutat editorial târziu, când alţi scriitori renumiţi erau deja morţi. (Şi uite aşa n-a avut Arghezi nicio concurenţă şi a devenit, pe locul viran lăsat de moartea celor renumiţi, cel mai mare poet român al secolului XX.)
luni, 26 ianuarie 2009
Lecţii despre afaceri :))
Lecţia 1 – COMUNICAREA
Un tip intră în propria locuinţă, obosit după o zi de muncă. Exact în acelaşi timp nevasta lui iese de sub duş. Deodată se aude soneria apartamentului. După o discuţie scurtă, în timpul căreia decid care dintre ei să meargă să răspundă, femeia iese din baie, se înveleşte într-un prosop şi se duce să deschidă uşa de la intrare. Era Mircea, vecinul de palier. Înainte să poată spune un cuvânt, Mircea îi spune:
- Iţi dau 500 de euro pe loc dacă laşi să cadă prosopul de baie cu care eşti acoperită!
Puţin mirată, femeia ezită câteva secunde după care desface prosopul şi rămâne goală în faţa lui Mircea. El o priveşte din cap până-n picioare, după care îi întinde cei 500 de euro. Surprinsă de această întâmplare, dar mulţumită de mica avere pe care tocmai o făcuse în mai puţin de două minute, femeia închide uşa apartamentului şi intră în sufragerie unde soţul său se uita la televizor. Soţul o întreabă:
- Cine-a fost?
- Mircea, vecinul nostru de palier.
- Ah, perfect. Ţi-a dat cei 500 de euro pe care mi-i datora?
MORALA: Dacă împărtăşiţi la timp partenerilor dumneavoastră informaţiile importante referitoare la clienţi şi la riscuri, puteţi evita o vânzare sau o negociere proastă.
Lectia 2 - CUNOAŞTEREA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR
La volanul maşinii sale, în drum spre biserică, un preot trece pe lângă o călugariţă care mergea pe jos. Se opreşte şi se oferă să o ducă până la mânăstire. Ea acceptă, urcă în maşina şi, încrucişându-şi picioarele, lasă la vedere nişte coapse superbe. Preotul nu se poate abţine şi, tot fixând picioarele tinerei calugariţe, pierde pentru câteva momente controlul autovehiculului. Dupa ce reuşeşte să stăpânească din nou maşina, pune dintr-odată mâna dreaptă pe picioarele maicuţei. Ea îl priveşte şi spune:
- Părinte, vă amintiţi Psalmul 129?
Ruşinat, preotul se retrage subit şi-şi cere scuze. Puţin mai încolo, sub impulsul tentaţiei, profită de schimbarea vitezei pentru a începe din nou. Şi măicuţa îl apostrofează prompt:
- Părinte, vă amintiţi Psalmul 129?
Părintele roşeşte din nou din cap până-n picioare şi-şi retrage mâna de pe picioarele pasagerei, bâlbâind:
- Imi pare rău, soră, trupul îmi este foarte slab. Ajung la mânăstire, calugariţa coboară din maşină fără să spună un cuvânt şi-i aruncă o ultimă privire plină de înţelesuri. Preotul se grăbeşte către prima Biblie pe care o găseşte şi citeşte uluit la Psalmul 129: „Mergi mai departe, caută întotdeauna în sus şi-ţi vei găsi gloria."
MORALA: La serviciu fiţi întotdeauna bine informaţi pentru că altfel riscaţi să rataţi ocazii unice!
Lectia 3 - RELAŢIILE CU COLEGII
Un agent de vânzări, un contabil şi un director de personal, toţi colegi în aceeaşi firmă, ies împreună la prânz să mănânce şi, cum mergeau ei către un mic restaurant să ia masa, găsesc pe stradă o lampă cu ulei veche. O ridică... şi un duh iese la lumină.
- De obicei eu împlinesc 3 dorinţe, dar cum voi sunteţi 3, am să vă împlinesc câte una la fiecare.
Agentul de vânzări se bagă repede în faţă gesticuland:
- Eu, eu! Vreau să fiu pe o plajă albă din Bahamas într-o vacanţă care să nu se termine niciodată şi fără să am griji care să mă împiedice cumva să mă bucur de frumuseţea vieţii.
Nici nu termină bine de spus dorinţa şi agentul dispare imediat. Contabilul iese şi el in faţă:
- Eu, eu! Eu vreau să savurez un Martini pe o plajă din Tahiti împreună cu femeia visurilor mele.
Şi puf!, dispare şi contabilul.
- E rândul tău, spuse duhul uitându-se la directorul de personal.
- Vreau ca aştia doi să fie inapoi la birou până se termina pauza de masă.
MORALA: Lăsaţi întotdeauna superiorul ierarhic să-şi exprime primul dorinţele!
__________________________________________________________________________________
Un tip intră în propria locuinţă, obosit după o zi de muncă. Exact în acelaşi timp nevasta lui iese de sub duş. Deodată se aude soneria apartamentului. După o discuţie scurtă, în timpul căreia decid care dintre ei să meargă să răspundă, femeia iese din baie, se înveleşte într-un prosop şi se duce să deschidă uşa de la intrare. Era Mircea, vecinul de palier. Înainte să poată spune un cuvânt, Mircea îi spune:
- Iţi dau 500 de euro pe loc dacă laşi să cadă prosopul de baie cu care eşti acoperită!
Puţin mirată, femeia ezită câteva secunde după care desface prosopul şi rămâne goală în faţa lui Mircea. El o priveşte din cap până-n picioare, după care îi întinde cei 500 de euro. Surprinsă de această întâmplare, dar mulţumită de mica avere pe care tocmai o făcuse în mai puţin de două minute, femeia închide uşa apartamentului şi intră în sufragerie unde soţul său se uita la televizor. Soţul o întreabă:
- Cine-a fost?
- Mircea, vecinul nostru de palier.
- Ah, perfect. Ţi-a dat cei 500 de euro pe care mi-i datora?
MORALA: Dacă împărtăşiţi la timp partenerilor dumneavoastră informaţiile importante referitoare la clienţi şi la riscuri, puteţi evita o vânzare sau o negociere proastă.
Lectia 2 - CUNOAŞTEREA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR
La volanul maşinii sale, în drum spre biserică, un preot trece pe lângă o călugariţă care mergea pe jos. Se opreşte şi se oferă să o ducă până la mânăstire. Ea acceptă, urcă în maşina şi, încrucişându-şi picioarele, lasă la vedere nişte coapse superbe. Preotul nu se poate abţine şi, tot fixând picioarele tinerei calugariţe, pierde pentru câteva momente controlul autovehiculului. Dupa ce reuşeşte să stăpânească din nou maşina, pune dintr-odată mâna dreaptă pe picioarele maicuţei. Ea îl priveşte şi spune:
- Părinte, vă amintiţi Psalmul 129?
Ruşinat, preotul se retrage subit şi-şi cere scuze. Puţin mai încolo, sub impulsul tentaţiei, profită de schimbarea vitezei pentru a începe din nou. Şi măicuţa îl apostrofează prompt:
- Părinte, vă amintiţi Psalmul 129?
Părintele roşeşte din nou din cap până-n picioare şi-şi retrage mâna de pe picioarele pasagerei, bâlbâind:
- Imi pare rău, soră, trupul îmi este foarte slab. Ajung la mânăstire, calugariţa coboară din maşină fără să spună un cuvânt şi-i aruncă o ultimă privire plină de înţelesuri. Preotul se grăbeşte către prima Biblie pe care o găseşte şi citeşte uluit la Psalmul 129: „Mergi mai departe, caută întotdeauna în sus şi-ţi vei găsi gloria."
MORALA: La serviciu fiţi întotdeauna bine informaţi pentru că altfel riscaţi să rataţi ocazii unice!
Lectia 3 - RELAŢIILE CU COLEGII
Un agent de vânzări, un contabil şi un director de personal, toţi colegi în aceeaşi firmă, ies împreună la prânz să mănânce şi, cum mergeau ei către un mic restaurant să ia masa, găsesc pe stradă o lampă cu ulei veche. O ridică... şi un duh iese la lumină.
- De obicei eu împlinesc 3 dorinţe, dar cum voi sunteţi 3, am să vă împlinesc câte una la fiecare.
Agentul de vânzări se bagă repede în faţă gesticuland:
- Eu, eu! Vreau să fiu pe o plajă albă din Bahamas într-o vacanţă care să nu se termine niciodată şi fără să am griji care să mă împiedice cumva să mă bucur de frumuseţea vieţii.
Nici nu termină bine de spus dorinţa şi agentul dispare imediat. Contabilul iese şi el in faţă:
- Eu, eu! Eu vreau să savurez un Martini pe o plajă din Tahiti împreună cu femeia visurilor mele.
Şi puf!, dispare şi contabilul.
- E rândul tău, spuse duhul uitându-se la directorul de personal.
- Vreau ca aştia doi să fie inapoi la birou până se termina pauza de masă.
MORALA: Lăsaţi întotdeauna superiorul ierarhic să-şi exprime primul dorinţele!
__________________________________________________________________________________
marți, 20 ianuarie 2009
Eva şi Adam :)

Într-o zi, în grădina raiului, Eva îi spune lui Dumnezeu:
- Doamne, am o problema!
- Care e problema ta, Eva?
- Doamne, ştiu ca tu m-ai creat, mi-ai dat această minunată grădina şi toate aceste animale fantastice şi mi l-ai pus şi pe acest şarpe teribil de hazliu lângă mine, dar pur şi simplu nu sunt fericită.
- De ce nu eşti fericita, Eva? veni întrebarea de sus.
- Doamne, sunt singură, şi m-am şi săturat să tot mănânc mere.
- Bine, Eva, în acest caz am găsit o soluţie la problema ta. Voi crea pentru tine bărbatul şi ţi-l voi pune alături.
- Dar ce este acela un bărbat?
- Bărbatul este o creatură ratată, cu multe greşeli şi trăsături urâte de caracter. O să te mintă, o să te înşele şi o să fie incredibil de vanitos şi încrezut. Într-un cuvânt, îţi va face viaţa un calvar. Dar va fi mai mare, mai puternic şi mai rapid şi va avea plăcerea de a vâna şi ucide lucruri. Va arăta comic atunci când se excită, dar fiindcă te-ai plâns îl voi crea astfel încât să îţi satisfacă nevoile carnale. Va fi lipsit de umor şi va iubi mai mult decât orice altceva luptele sau joaca cu mingea. Nu va avea nici prea multă minte, astfel că va avea nevoie de sfatul tău pentru a putea gândi corect.- Păi sună fantastic, spuse Eva ridicând din sprânceană. Unde-i buba? întrebă ea.
- Ei bine, îl poţi avea cu o singură condiţie.
- Şi care e aceasta, o, Doamne?
- După cum am spus, va fi mândru şi arogant şi se va admira mai tot timpul pe sine. Va trebui să îl laşi să creada că el a fost primul creat. Nu uita, acesta trebuie să rămână micul nostru secret....
Ştii tu...ca de la femeie la femeie...
Ioan Crişan : "Sună şi-ţi va deschide Hortensia !"
"Deci am terminat vasele şi pornesc spre camera de refugiu, să mai verific odată echipamentul. Pe hol, pisica respiră greu. Cred că a luat o mică pauză pentru refacere. Cum mă vede, reia asaltul Himalayei. Nu va reuşi niciodată, deşi... Cine ştie... Dacă într-o zi o văd stând ca un timbru pe perete, la un metru şi ceva înălţime, mi-e teamă că o vom pierde. Adică, dacă şi-a atins ţelul în viaţă, ce rost mai are să trăiască? S-ar usca acolo pe perete şi i-aş mai da şi nişte cuie, să nu cadă din locul visat. Ce-ar fi dacă aş bate-o acum, în cuie, pe perete?! Cred că Hortensia mi-ar mulţumi până s-ar usca. S-ar usca fericită. Simt că mă ţăcănesc. Ca să-mi limpezesc gândurile rele, iau o bere din frigider. Râmele au reuşit s-o taie peste tot. Noroc cu telenovelele, că dacă le vedea Paula, trebuia să-i cumpăr alt frigider. Adun repede 32 de râme, pe care le pun înapoi în cutia lor, şi o astup bine de data asta. Hortensia vâră capul pe uşă şi mă priveşte. Ceva nu este în ordine, de a abandonat peretele. Mă uit în bolul pisicii şi constat că nu mai are boabe. Îi umplu bolul şi iau şi eu una în mână. Tentaţia e mare. Dacă gust şi prefer pe viitor boabele Hortensiei, nu se supără Paula? Nu i-aş mai mânca ei mâncărurile, dar atunci poate s-ar supăra Hortensia. Dar de ce să se supere Hortensia? Fiecare cu bolul lui. Ne-ar trebui trei boluri. Unul în faţa televizorului, unul în camera de refugiu şi unul pe hol, lângă peretele zgâriat. Ar avea şi Paula timp mai mult pentru reluări, şi nu ar mai fi nici vase murdare. Nici nu am mai avea nevoie de vase. Cumpărăm un set de boluri, să fie şi pentru musafiri. Dar dacă o să ajung să mă caţăr şi eu pe pereţi? Ei, şi ?! Doar în hol sunt patru pereţi. Unul eu, unul Paula, desigur Hortensia nu-şi va ceda peretele ei nimănui, şi al patrulea va fi de rezervă. Va fi competiţie în 3. Va trebui să las pregătit un ciocan şi nişte cuie, cu un bilet cu indicaţii, să ştie mama soacră ce are de făcut, în cazul că reuşim să ne căţărăm toţi trei deodată. Dacă ne găseşte uscaţi, să ne întărească cu nişte cuie. Şi angajaţii mei s-ar obişnui cu boabele. Va trebui să cumpăr boluri şi la firmă. E clar că trebuie să consult un medic. Pun cu regret boaba înapoi în pungă şi mă întorc la ale mele. "
Ioan Crişan: "Sună şi-ţi va deschide Hortensia !", Editura Arhip Art, Sibiu, 2007 (pag.12)
Ioan Crişan: "Sună şi-ţi va deschide Hortensia !", Editura Arhip Art, Sibiu, 2007 (pag.12)
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
Umor
Un iepure alerga vesel prin pădure şi vede un cerb care fuma un trabuc.
- Ce faci, ai înnebunit? Într-o zi frumoasă, în mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine să alergi, să-ţi oxigenezi plămânii!
- Ai dreptate, spune cerbul, şi începe să alerge cu iepurele. În timp ce alergau, cei doi văd o vulpe care stătea cu nasul în cocaină.
- Hei, spune cerbul, aici în mijlocul naturii ţi-ai găsit să iei cocaină? Hai mai bine să alergi.
- Ai dreptate, răspunde vulpea, şi începe să alerge cu iepurele şi cerbul. Puţin mai încolo îl întâlnesc pe lup cu seringa în mână.
- Hei, în mijlocul naturii, şi tu te droghezi? Vino să alergi cu noi, să-ţi oxigenezi plămânii.
- Da' mai duce-ţi-vă-n p... mea, spune lupul, de fiecare dată când iepurele ia extasy, noi începem să alergăm ca idioţii!!
====================================================================================================
In sala de operatie (chirurgul catre asistent):
-Anestezie.
-De-a noastra sau de import?
-De import.
-De import s-a terminat.
-Atunci de-a noastra.
-Nani, nani...
====================================================================================================
La medic:
-Schiopatati cand e umezeala in atmosfera?
-Nu, cand merg.
====================================================================================================
Inaintea unei operatii, chirurgul isi intreaba pacientul:
- Ce varsta aveti?
- Peste o luna voi implini 40 de ani.
- Imi place optimismul dumneavoastra!
====================================================================================================
-Domnule doctor, impotenţa te ia aşa, dintr-odata?
-Nu, mai intai te lasă să te faci de râs de vreo 2-3 ori...
====================================================================================================
- Ce faci, ai înnebunit? Într-o zi frumoasă, în mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine să alergi, să-ţi oxigenezi plămânii!
- Ai dreptate, spune cerbul, şi începe să alerge cu iepurele. În timp ce alergau, cei doi văd o vulpe care stătea cu nasul în cocaină.
- Hei, spune cerbul, aici în mijlocul naturii ţi-ai găsit să iei cocaină? Hai mai bine să alergi.
- Ai dreptate, răspunde vulpea, şi începe să alerge cu iepurele şi cerbul. Puţin mai încolo îl întâlnesc pe lup cu seringa în mână.
- Hei, în mijlocul naturii, şi tu te droghezi? Vino să alergi cu noi, să-ţi oxigenezi plămânii.
- Da' mai duce-ţi-vă-n p... mea, spune lupul, de fiecare dată când iepurele ia extasy, noi începem să alergăm ca idioţii!!
====================================================================================================
In sala de operatie (chirurgul catre asistent):
-Anestezie.
-De-a noastra sau de import?
-De import.
-De import s-a terminat.
-Atunci de-a noastra.
-Nani, nani...
====================================================================================================
La medic:
-Schiopatati cand e umezeala in atmosfera?
-Nu, cand merg.
====================================================================================================
Inaintea unei operatii, chirurgul isi intreaba pacientul:
- Ce varsta aveti?
- Peste o luna voi implini 40 de ani.
- Imi place optimismul dumneavoastra!
====================================================================================================
-Domnule doctor, impotenţa te ia aşa, dintr-odata?
-Nu, mai intai te lasă să te faci de râs de vreo 2-3 ori...
====================================================================================================
Abonați-vă la:
Postări (Atom)