tatăl meu ar fi împlinit azi 78 de ani. Mulţi oameni împlinesc 78 de ani. Nu şi tatăl meu care a împlinit doar 66, el va rămâne mereu aşa cum era la 66 de ani, nu voi şti niciodată câte poveşti şi clipe preţioase aş mai fi avut azi în amintire dacă ne-am mai fi întâlnit odată pe an măcar în aceşti ultimi 12 ani, nu ştiu multe despre el şi nu le voi mai afla niciodată. Nepotul meu Răzvan, fiul fratelui meu, m-a impresionat odată, pe când el avea doar 14 ani şi simţea probabil că va alege un drum asemănător bunicului său, spunându-mi că regretă faptul că nu l-a cunoscut mai bine. S-au jucat împreună doar într-o vară, pe când Răzvan avea 4 ani. Acum e student la filologie, vrea să devină scriitor, şi mie îmi pare rău că bunicul lui nu îl poate vedea, fiindcă tare s-ar mai fi mândrit cu el.
Celor care mai aveţi un tată "pe pământ nu în gând" vă (re)amintesc că nimeni nu e nemuritor şi poate i-aţi face o mare bucurie lui şi vouă dacă i-aţi da azi un telefon să îl întrebaţi doar atât: "Ce mai faci, tată?"
Voi puteţi face asta, eu nu...
Una din ariile favorite ale tatălui meu, pe care o ascultam împreună de pe un disc de vinil:
2 comentarii:
Da... Greu... într-un fel sau altul, toţi trecem prin aşa ceva mai devreme sau mai târziu...
http://www.youtube.com/watch?v=2x2FiPfs8_s
Trimiteți un comentariu