Isabelle Boulay - La ballade du chien-loup (''Chansons pour les mois d'hiver'' 2009)
marți, 29 noiembrie 2011
luni, 28 noiembrie 2011
Emil Brumaru - Insula misterioasă
Vine o vreme cînd sîntem părăsiţi, nu
de oameni, ci de personajele cărţilor citite-n
copilărie. Nu mai plutim cinci săptămîni
în balon, nu mai călătorim spre centrul pămîntului.
Adio, doi ani de vacanţă! Un ultim
salut şi căpitanul Nemo se scufundă încet,
dar pentru totdeauna, cu vajnicul său Nautilus,
sub mări. Umblăm mai tăcuţi şi mai trişti,
noi, cei rămaşi pe un ţărm.
Şi ne-am da toate bilele şi toţi nasturii
şi cioburile de sticle colorată şi zmeiele
şi sîrmele şi cretele şi mosorelele, ca să mai
fim lăsaţi o dată să văruim, într-o dimineaţă
strălucitoare de duminică, gardul lui Tom Sawyer.
"En garde!"; unde e D'Artagnan?
"En garde!"; unde, unde sînt Athos şi Porthos
şi-Aramis?
En garde!"; vicontele de Bragelonne?
___________________________________
de oameni, ci de personajele cărţilor citite-n
copilărie. Nu mai plutim cinci săptămîni
în balon, nu mai călătorim spre centrul pămîntului.
Adio, doi ani de vacanţă! Un ultim
salut şi căpitanul Nemo se scufundă încet,
dar pentru totdeauna, cu vajnicul său Nautilus,
sub mări. Umblăm mai tăcuţi şi mai trişti,
noi, cei rămaşi pe un ţărm.
Şi ne-am da toate bilele şi toţi nasturii
şi cioburile de sticle colorată şi zmeiele
şi sîrmele şi cretele şi mosorelele, ca să mai
fim lăsaţi o dată să văruim, într-o dimineaţă
strălucitoare de duminică, gardul lui Tom Sawyer.
"En garde!"; unde e D'Artagnan?
"En garde!"; unde, unde sînt Athos şi Porthos
şi-Aramis?
En garde!"; vicontele de Bragelonne?
___________________________________
joi, 17 noiembrie 2011
Fuga'n doi
Este-n noi o spaimă care ne doboară
Bate vînt din lucruri, poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioară.
Carnea dulce vîslă. Ochiul necuprins.
Rupţi din soare-s mînjii, îi aşteaptă hăţul,
Gloria căruţii - glorie pe roţi.
Ochelari de piele mărginind ospăţul
Fără ca privirea să-nflorească-n părţi.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunaţi în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasă poate fi oricare -
În singurătate alergăm perechi.
(Mircea Dinescu)
Stefano Ottomano - Lettera
Bate vînt din lucruri, poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioară.
Carnea dulce vîslă. Ochiul necuprins.
Rupţi din soare-s mînjii, îi aşteaptă hăţul,
Gloria căruţii - glorie pe roţi.
Ochelari de piele mărginind ospăţul
Fără ca privirea să-nflorească-n părţi.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunaţi în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasă poate fi oricare -
În singurătate alergăm perechi.
(Mircea Dinescu)
Stefano Ottomano - Lettera
joi, 20 octombrie 2011
vineri, 30 septembrie 2011
Constanţa Buzea : Ca o greşeală-n care-am stat
Toamnă-n grădină, toamnă pe deal,
Toamnă pe şes,
Toată lumina prinde rugină, frunzele ies
Să se-nfăşoare pe răsuflare şi pe vedere
Într-o cădere ca o culoare fără putere.
Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,
Vara e mută ca o greşeală-n care-am stat.
Cum sîntem azi, am fost şi ieri, alţii, tot alţii,
Marea ne uită, uită-ne munţii, înalţii.
Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
Frunzele aduc înspre pămînt urme de vină.
Totusi ce preţ necugetat se pregăteşte
Pentru livezi şi pentru vii, pentru nădejde,
Pentru un cer încă senin, pentru schimbare,
Pentru toţi sîmburii care devin lacre de soare?
_________________________________
Frédéric Chopin - Nocturne No.21 in C minor, Op.posth. (1837)
Toamnă pe şes,
Toată lumina prinde rugină, frunzele ies
Să se-nfăşoare pe răsuflare şi pe vedere
Într-o cădere ca o culoare fără putere.
Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,
Vara e mută ca o greşeală-n care-am stat.
Cum sîntem azi, am fost şi ieri, alţii, tot alţii,
Marea ne uită, uită-ne munţii, înalţii.
Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
Frunzele aduc înspre pămînt urme de vină.
Totusi ce preţ necugetat se pregăteşte
Pentru livezi şi pentru vii, pentru nădejde,
Pentru un cer încă senin, pentru schimbare,
Pentru toţi sîmburii care devin lacre de soare?
_________________________________
Frédéric Chopin - Nocturne No.21 in C minor, Op.posth. (1837)
vineri, 23 septembrie 2011
Lucian Blaga : Echinox de toamnă
Păsări ce-au fost vreodată călătoare
fac toamna încercări ca de plecare.
Se-ntrec bătînd din aripi fără rost;
joc amintit dintr-o poveste care-a fost.
Zări largi şi mari purtau în ele
aceste păsări cari călătoreau cîndva.
Un orizont purtau cît toate apele
tălăzuind din Ocean la Marmara.
Cunoscătoarele, mai ieri, de glorii aurii
pe drumurile vîntului,
întraripatele, printre ciulini şi bălării,
ţin umbră azi pămîntului.
Subt echinox de toamnă sinilie
bat păsările-a zbor şi a zădărnicie,
parc-ar simţi în ele ca un har
ce le-nălţa cîndva prin basmul terţiar.
______________
Zbigniew Preisner - Enfance ("La double vie de Véronique" 1991)
fac toamna încercări ca de plecare.
Se-ntrec bătînd din aripi fără rost;
joc amintit dintr-o poveste care-a fost.
Zări largi şi mari purtau în ele
aceste păsări cari călătoreau cîndva.
Un orizont purtau cît toate apele
tălăzuind din Ocean la Marmara.
Cunoscătoarele, mai ieri, de glorii aurii
pe drumurile vîntului,
întraripatele, printre ciulini şi bălării,
ţin umbră azi pămîntului.
Subt echinox de toamnă sinilie
bat păsările-a zbor şi a zădărnicie,
parc-ar simţi în ele ca un har
ce le-nălţa cîndva prin basmul terţiar.
______________
Zbigniew Preisner - Enfance ("La double vie de Véronique" 1991)
luni, 19 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
