E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, şi mor şi-n mine — Şi-au fost atât de viaţă pline, Şi azi se sting aşa uşor. În tot, se simte un fior. O jale e in orişicine. E vremea rozelor ce mor — Mor în grădini, şi mor şi-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmăşaguri de suspine, Şi-n marea noapte care vine Duioase-şi pleacă fruntea lor... — E vremea rozelor ce mor. ____________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu