Fără tine mi-e frig N-am înţeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnită Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci. Câinele negru Cu burta întinsă duios pe zăpadă Se scoală şi se îndepărtează Privindu-mă în ochi, Refuzând să-şi spună numele. Începe să fulguie. Mă ustură pielea Pe locul de unde te-ai rupt. Şi mi-e frig, Când simt cum cade moale, Odată cu zăpada, Această rugăciune către nimeni. ____________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu