Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că sîntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tîmpla pe tine
galbenule, snopule, grîule.
Şi m-am gîndit -Doamne,
ce fel de pîine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?
________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu