Mircea Cărtărescu : Iarna

Iarna, în lumina albastră a aragazului
stăm în bucătărie
vorbim discuţii pînă spre dimineaţă...
Focul albastru pîlpîie la cele patru ochiuri
şi noi stăm faţă-n faţă, cu pahare aburite în mîini
şi ne-apucă, aşa, ne cuprinde un farmec...
vorbim în semiîntuneric
nu ne privim în ochi
ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată...
Privim focul albastru cu vinişoare roşcate
simţim căldura,
ne apucăm cîteodată de mînă
şi-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bîrfe sau
fireşte, cu situaţia.
Geamurile îngheţate pînă sus
cîteodată le mai deschidem
cînd se face prea cald
şi aerul negru de-afară se umple de aburi
Toate luminile sînt stinse la blocul de vizavi
toţi dorm.

La lumina albastră a aragazului
bucătăria noastră micuţă se face şi mai mică
ne-mbracă strîns, iar noi vorbim discuţii
şi sîntem unul singur
cu adevărat noi sîntem unul singur.
_______________________________________