Oraşul în cadril de mucava
Trăia, înfricoşat, la cinema,
Iar străzile duceau poveri de şoapte
Doar între pauze. La cinci şi şapte.
În piaţa cu celebru nume şvab
Creştea, pînă la cer, un baobab
Cu frunte cît o casa, cu bodegi
Şi trenuri de sidef iuţind prin crengi.
Cu gări albastre-n care stam zîmbind
La străvezii pahare cu absint
Şi povesteam din viaţă, şi rîdeam
De peştii care ne priveau din geam,
În seara-aceea-n care nori duioşi
Au oglindit lătraturi şi cocoşi
Şi medici de zăpezi cu nume şvab
Zacînd lîngă bolnavi, în baobab.
_______________________
Azi, 11 ianuarie 2012, Leonid Dimov ar fi putut împlini 86 de ani.
Vîrsta e posibilă, o prietenă de-ale mamei mele e născută în 1923, a fost şi la Auschwitz, şi trăieşte încă. Destinul însă e al fiecăruia iar Dimov a avut file scrise doar pînă la 61 de ani.
Nicu Alifantis - Destin cu baobab ("Voiaj" 1995)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu