Iarăşi îţi unduie părul cînd plîngi.
Albastrul ochilor tăi
îl aşterni
pe masa dragostei noastre:
un pat între vară şi toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu,
nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfîrşit.
Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
şi ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu