"29 febr. Confuz, confuz de tot. Nu ştiu dacă exist sau nu exist, dacă sînt fericit sau nefericit. E duminică, soare puternic, imaginea de pe desktop ne arată pe noi doi la Roma, într-o zi vîntoasă, ventilatorul computerului mîrîie înfundat. În rest e linişte şi singurătate. Chiar nu ştiu dacă mai trăiesc. Îmi măsuram viaţa după cărţile la care lucram, acum mi-o măsor cu linguriţa de cafea (şi măcar de-aş auzi şi eu sirenele-n larg). Nu mai lucrez la nimic şi nu mai ştiu nimic. E un fel de viaţă care mi se-ntîmplă."
"5 oct. Las toamna - o toamnă clasică în galben şi albastru - să treacă pe lîngă mine. Sînt închis ca un seif a cărui cheie n-o mai găseşte nimeni. Sînt de fapt un seif fără cheie, fără uşă măcar, în miezul căruia e întuneric adînc. Aştept pe cineva destul de puternic ca să sfîşie cinci centimetri de plumb şi să bea întunericul dinăuntru. Nu-mi fac griji, nici speranţe: cel atotputernic e pe drum.
Nimeni n-a mai trăit atît de neatent şi disperat"
Mircea Cărtărescu - "Zen: jurnal 2004-2010", Ed.Humanitas, Bucureşti, 2011, pp.35-36, 75
___________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu