PHOENIX : "CANTAFABULE" (album complet)

Albumul CANTAFABULE:
Texte de Şerban Foarţă şi Andrei Ujică.
Recită: Florian Pitiş.
Componenţa formaţiei care a înregistrat albumul: Nicolae Covaci, Josef Kappl, Ovidiu Lipan, Gunter Reininger şi Mircea Baniciu; Cornel Calboreanu - tehnic.

In imagine formaţia Phoenix în 1974.






1. Invocaţie
Vouă, celor din cronici, peceţi şi herburi
fiarelor nepăscătoare de ierburi,
nepăsătoare de carne de fiară,
neumbrite de nour,
nearse de soare:
Pajură, bour,
cu schiptru şi tiară,
mă rog, să vă iviţi !
să vă iviţi !

Pre voi, fiare heralde: alde Pardosu', alde
Irog-inorogu', rog,
să vă iviţi !
să vă iviţi !

Fiarelor de bună şi rea priinţă,
pe cari vânătorul dac-o sa le prindză,
n-o să mi-se-aleagă cu pleavă şi abure,
cu niscai sfarog:
Fiarelor din fabule,
din eticeşti şi de zăbavă cărţi,
mă rog, sa se ivească !
să se ivească !

Voua cinstitelor,
ţie sperjure,
şarpe dând pomului
jur-împrejure,
fiarelor omului
semi-asemine:

alde Sirenei,
celui Chentaur
cu gura de aur,
ca a Hrisostomului,
mă rog, să se ivească !
să se ivească !

Fiare cuminţi,
cu-o mie de dinţi,
cu coada de peşte,
cu gheare la deşte,
cu unghe de ţap,
cu cap,-far-de cap,
cu blana ca sfecla,
cu ochii ca stecla,
cu ochii de vâlc,
fiare cu tâlc,
cu duhori suave,
fiare filozoafe, ave!

...A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţă
care nu se trece ca, topită, ghiaţa,
nu se risipeşte, în văzduh, ca ceaţa,
nici nu se rumpe ca, subţire, aţa,
au se ovileşte ca, batrâna, fata;
căci de zboară-mi zboară altfel decat raţa,
se ivesc pe lume nu din ou, ca raţa,
nici nu-mi pasc faneaţa, -n toata dimineaţa,
ci-si pastreaza pururi harul si verdeata,
taină şi dulceaţă,
fiindca nici viaţa nu le e viaţă!
Eu vă cânt,
şi vă descânt,
vă invoc şi vă evoc,
de noroc de nenoroc,
Vasilisc şi Inorog,
Aspida şi Zgipţor-Roc
Eu vă agrăiesc, vă isc,
Inorog şi Vasilisc,
frate dulf cu ochi de sulf,
dimpreună cu Adelfa,
soru-ta, eu v-aduc jertfa.
Şi tot eu îţi ţin ison,
Pasării Calandrinon,
Pasării de da sau ba,
ca şi ţie, dumneata,
Scarabee, scara, mea...
Eu vă cânt. Eu vă trec pragul. Eu vă strig la ceasul fix. Şi, tot eu vă uit.
De dragul împăratului Finisc!

Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaşte, curăţit prin jar,
din cenuşa proprie
şi din propriul scrum,
astăzi ca şi mâine,
pururi şi acum.