Suflet: cer întins pe-o seară
Tristă ca un zvon de-argint,
Prin ce magic labirint
Păsările-n tine zboară?
Zile cu obraz de moarte
Şi cu zîmbetul fugar,
Vreme, fumuriu ogar!
Ce aproape, ce departe...
Dau să scap de tine, nu pot.
De-nflorire şi de spini
Stau legat cu rădăcini
Trainic ca de cer, un clopot.
Scriu - şi litera îngheaţă.
Cînt - şi sunetele pier.
În cenuşă doruri cer
Veşnicie şi viaţă.
Cresc prin foile uscate
Viorele, flori adînci.
Primăvara să n-o plîngi,
Nici iubirile brumate.
Suflete, prin tine zboară
Toamne, frunze, amintiri...
Au fost vis şi ispitiri:
Fă-le aripa, uşoară.
___________________
Jan A.P. Kaczmarek - Preludium milosne ("Who Never Lived" 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu