Andrei Tarkovsky este cu siguranţă cel mai celebru regizor rus de la Eisenstein încoace. Modul său vizionar de abordare a timpului şi spaţiului în film face din opera sa unul din momentele definitorii ale evoluţiei cinematografiei moderne.
Primul său film, "Copilăria lui Ivan" (1962), a fost o adaptare pentru ecran a unei povestiri despre război semnată de Vladimir Bogomolov. Este vorba de un copil orfan de 12 ani a cărui copilărie pierdută este invocată repetitiv într-o serie de scene sub forma unor vise. Filmul evită prezentarea unor scene eroice în favoarea unui studiu aprofundat al tensiunilor existente în cadrul unui grup de soldaţi pe durata timpilor morţi dintre două misiuni de luptă. "Copilăria lui Ivan" este unul din cele mai memorabile filme de război din istoria cinematografului. Filmul a primit de altfel unul din cele mai importante premii din lumea cinematografiei, Leul de Aur la Festivalul de la Veneţia.
"Andrei Rubliov" este filmul în care Tarkovski foloseşte o tehnică profund originală, sunt deja prezente toate elementele care înseamnă marca Tarkovski. Viaţa celebrului pictor medieval de icoane, Andrei Rubliov, este doar pretextul pentru a medita asupra supravieţuirii artei de-a lungul istoriei, în împrejurări dramatice. Nu de puţine ori acest film a fost interpretat ca o alegorie a vieţii artistului în condiţiile regimului sovietic. Sunt prezente toate caracteristicile abordării tarkovskiene a timpului. Aşa cum explică în cartea sa despre teoria filmului, "Sculpting in Time", capacitatea de a "prinde" timpul în arta cinematografică este în opinia lui Tarkovski caracteristica cea mai importantă a unui film. În "Andrei Rubliov" regizorul foloseşte cadre lungi care permit timpului să curgă şi astfel să aibă efect asupra spectatorilor. Stilul contemplativ, imagistic, scoate în evidenţă integrarea personajelor în lumea din jurul lor prin poziţionarea lor în cadru şi prin mişcările lente ale camerei de filmat. Ca şi Antonioni, Tarkovski a propus o artă cinematografică bazată pe observarea concentrată a momentului prezent în opoziţie cu atenţia îndreptată spre evoluţia în viitorul imediat a poveştii/acţiunii în film.
"Solaris" este singurul film al lui Tarkovski care conţine o poveste de dragoste. Deşi s-a constatat absenţa erotismului în filmele lui Tarkovski, multe din scenele sale ce prezintă vise sau amintiri conţin imagini încărcate de o senzualitate memorabilă. Sexul în filmele sale este mai ales simbolic: ispita în episodul ceremoniei păgâne din "Andrei Rubliov" şi avansurile pe care frumoasa traducătoare i le face lui Yankovski în "Nostalgia"; sau redescoperirea elementelor care ţin de magic/spiritual în "Sacrificiul", în momentul în care eroul face dragoste cu o vrăjitoare pentru a împiedica o catastrofă nucleară.
Filme semnate Andrei Tarkovski
* Copilăria lui Ivan, 1962
* Andrei Rubliov, 1969
* Solaris, 1972
* Oglinda, 1974
* Călăuza, 1979
* Nostalgia, 1983
* Sacrificiul,1986
Un comentariu:
Printre regizorii mei preferaţi!
Un eventual racord cu Trilulilu nu-l pot face, pentru că, de ieri dimineaţă, eu nu mai pot deschide site-ul respectiv, astfel încât nu am ascultat nicio postare.
Revenind la Tarkovski, Călăuza şi Andrei Rubliov le prefer, alături de Nostalgia, în timp ce Solaris-ul său mi se pare mult mai bun, mai profund, decât al americanilor (de-acum vreo câţiva ani)...
Trimiteți un comentariu