Revista "DILEMA VECHE", nr.267 (27 martie 2009)

a propus spre dezbatere urmatoarea temă (imaginea este preluată de pe prima pagină a revistei "Dilema veche" Anul VI, nr.267 - 27 martie 2009)

"Cărţile sînt esenţiale pentru democraţie. Democraţia, în forma ei modernă, vine din ideea de (în)scris." - STEPHEN L. CARTER

Democraţia cititului
(articol preluat din revista "Dilema veche", Anul VI, nr.267 - 27 martie 2009)

Dacă vorbeşti cu un scriitor, un critic sau un jurnalist din zona culturală, criza pomenită tot mai des şi în legătură cu zona culturii scrise ar putea să pară un moft, o marotă numai bună de mutat atenţia în altă parte, ultima resursă a unui comerţ în căutare de impulsuri catastrofice. Dacă ai însă precauţia să-ţi cauţi interlocutorii şi în zona propriu-zisă a industriei cărţii, cifrele, statisticile, realitatea pură şi dură te-ar putea pune serios pe gînduri. Cel puţin, pe mine m-au cam pus.
Săptămîna trecută, cînd acest dosar (mai mult despre cititul cărţilor decît despre căderea liberă a industriei cărţii) era deja conturat, a avut loc o întîlnire a profesioniştilor din domeniul editorial, organizată de Uniunea Editorilor din România şi intitulată „Cu cărţile pe masă“. Cifrele avansate la această primă dezbatere ar fi zdruncinat retorica oricărui optimist: „vînzările de carte în ianuarie şi februarie 2009 au scăzut cu aproape 30%, editurile au disponibilizat 10-20% din personal şi şi-au diminuat planurile editoriale cu procente între 25-40%. Barometrul cultural cel mai recent (2006) arată că interesul pentru lectură al populaţiei a scăzut continuu şi s-a diminuat permanent numărul celor care achiziţionează sau care împrumută cărţi. Doar 45% dintre orăşeni şi mai puţin de 20% dintre locuitorii satelor şi ai comunelor au citit măcar o carte pe an. Numai 15% dintre români achiziţionează mai mult de 5 cărţi pe an şi este trist că peste 60% dintre elevi nu citesc nici o carte în afara manualelor şcolare“. Ce-ar fi de făcut, diagnosticul odată pus? Şi cine ar trebui să facă ce e de făcut? Într-un articol publicat recent, Stephen L. Carter, autorul romanului The Emperor of Ocean Park, spunea răspicat un lucru mai puţin evident pentru unii: „Cărţile sînt esenţiale pentru democraţie.
Democraţia, în forma ei modernă, vine din ideea de (în)scris. Cînd aceste înscrisuri nu vor mai semnala ideea de permanenţă şi eternitate, vom vedea cu ochii noştri declinul conceptului de democraţie şi înlocuirea lui cu altceva. Va fi acest altceva mai bun sau mai rău? Iată o bună idee pentru o carte“. Să vedem însă cine va mai publica această carte pe suport tradiţional şi cine o va mai traduce în alte limbi, cînd, nu-i aşa, toată lumea ştie azi englezeşte, fără profesor... (S. S.)