"...există un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferinţei? Nu există măsură obiectivă deorece ea nu se măsoară după excitaţia exterioară sau indispoziţia locală a organismului ci după modul în care suferinţa este simţită şi reflectată în conştiinţă. Or, din acest punct de vedere, ierarhizarea este imposibilă. Fiecare om rămâne cu suferinţa lui pe care o crede absolută şi nelimitată. Şi dacă ne-am gândi la cât a suferit lumea până acum, la agoniile cele mai teribile şi la chinurile cele mai complicate, la morţile cele mai crunte şi la cea mai dureroasă părăsire, la toţi ciumaţii, la toţi cei arşi de vii sau stinşi de foame, cu cârt suferinţa noastră ar fi mai redusă?
Pe nimeni nu-l poate mângâia în agonie gândul că toţi sunt muritori, precum în suferinţă nimeni nu va găsi o consolare în suferinţa trecută sau prezentă a altora.
Căci în această lume organic insuficientă şi fragmentară, individul este pornit să trăiască integral, dorind să facă din existenţa lui un absolut. Orice existenţă subiectivă este un absolut pentru sine însăşi. Din acest motiv fiecare om trăieşte ca şi cum ar fi centrul universului sau centrul istoriei, şi atunci cum să nu fie suferinţa un absolut? Nu pot înţelege suferinţa altuia pentru o o diminua prin aceasta pe a mea. Comparaţiile în asemenea cazuri n-au niciun sens, deoarece suferinţa este o stare de singurătate interioară, în care nimic din afară nu poate ajuta. "
Un comentariu:
da. de ... acord cu dl. Cioran. Fiecare atom isi traieste propria suferinta. prin el insusi il doare lumea. ori il bucura. omul are, totusi, prin capacitarea intelegerii, a memorarii clipelor, posibilitatea de a se IDENTIFICA. de a transla. de a depasi. de a empatiza. de a ..exagera, uneori, crezand ca e altfel in durerea sa, decat altii (fata de unii, da, fata de altii, nu). etc etc etc
da. durerea, suferinta lumii este imensa. fiecare o reducem la cat suntem. si la cat putem s-o depasim. uneori. sau sa n-o.
si asta ar fi limita noastra. pe cont propriu...
Trimiteți un comentariu