Marin Sorescu : Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decît despre tine,
Cu mîna ta. Este un fel de-a te păstra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gîndurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vînător.
A apărut întîi puşca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toată iarna
S-a năruit din cer, îngropîndu-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră şi ei
Să hăituiască Bărăganul
(”Bărăgan” - loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, aşadar, pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.
Ai dorit atîta să ningă, ştiai că fenomenul ţine
De concentrarea ta… Şi te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreşte.
Roşeaţa din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
“Nu, dar vreau să colorez peisajul”.
Foloseşte rujul, mai bine.
Tu eşti de ţinut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoţei la fulgi.
Şi eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un ţurţur imens,
Să urc şi să cobor, că e alunecos,
Şi iar să dau să mă caţăr… şi tu să-mi arunci
Nişte pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcîndu-mă
Să-i dau pinteni
Şi să apar sus, c-o floare de gheaţă
În mînă. “Unde e geamul?
Să-ţi plantez pe el această
Floare de gheaţă.”
“O, ador florile de gheaţă”, să zici,
“Unde-ai găsit-o?” Hai să ieşim puţin.
“Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?”

Eu sînt un om de interior,
Pentru că sînt numai suflet
Şi sufletul e de interior.
Sînt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărţi, printre rujuri…
Tot ce emană căldură
Şi intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inşi în jur,
Care se uită la tine
Şi îngheţ.
N-am ce să-ţi spun, parcă nu ne mai cunoaştem.
Tu îmi citesti începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mişcarea de la colţul ochilor
Şi “Hai să mergem”, zic.
“Unde?”
În castel. Ştiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decît c-o sanie trasă de cerbi.

Tot în tren sîntem? Tot.
___________________________

Clint Mansell şi muzica de film devenită hit

Clint Mansell (Clinton Darryl Mansell, născut în 7 ianuarie 1963, Coventry, England) este un talentat muzician, compozitor, fost solist şi chitarist al trupei "Pop Will Eat Itself". După destrămarea trupei in 1996, Mansell a debutat în muzica de film la solicitarea prietenului său, regizorul Darren Aronofsky, care l-a angajat să scrie muzica pentru filmul său de debut, Pi. A compus apoi muzica pentru următorul film al lui Aronofsky "Requiem for a Dream" şi acest soundtrack a devenit un adevărat hit. Alte realizări remarcabile ale lui Clint Mansell in domeniul muzicii de film: tema pentru filmul "The Hole", muzica pentru episodul-pilot al CSI: NY şi muzica pentru ultimele filme ale lui Aronofsky, "The Fountain" (soundtrack-ul acestui film fiind nominalizat pentru Best Original Score la cea de-a 64-a ediţie anuală a Golden Globe Awards), şi "The Wrestler".
Trailer-ul pentru "The Lord of the Rings: The Two Towers" a inclus o versiune rearanjată a track-ului "Lux Aeterna," la care s-a folosit o orchestră completă şi cor. Piesa, numită "Requiem for a Tower", a fost refăcută astfel doar pentru trailer. Orchestraţia e semnată de Simone Benyacar, Dan Nielsen şi Veigar Margeirsson. De atunci "Lux Aeterna" a devenit o piesă foarte cunoscută şi a apărut atît în varianta originală cît şi în cea orchestrată în foarte multe reclame şi trailer-uri cum ar fi: reclamele pentru jocurile echipei Red Sox-Yankee din sezonul de baseball 2007, trailer-urile filmelor "Zathura", "The Da Vinci Code", "Sunshine", "Babylon A.D." precum şi în serialul de televiziune "Lost". Piesa este de asemenea folosită pentru Sky Sports News şi ca temă pentru Soccer Saturday.

Clint Mansell a compus coloane sonore (soundtracks) pentru următoarele filme: Pi (1998), Requiem for a Dream (2000), World Traveler (2001), The Hole (2001), Knockaround Guys (2001), Abandon (2002), Murder by Numbers (2002), Sonny (2002), The Hire: Ticker (2002), 11:14 (2003), Suspect Zero (2004), Sahara (2005), Doom (2005), The Fountain (2006), Trust the Man (2006), Smokin' Aces (2006), Wind Chill (2007), In The Wall (2007), Definitely, Maybe (2008), The Wrestler (2008), Moon (2009).



♫ Requiem for a Tower (OST)


Vă recomand călduros să ascultaţi această muzică, este superbă!
__________________________

Plus Noi : Am iubit... (versuri Nicolae Labiş)

Nicolae Labiş

Am iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...
________________________

Crăciun fericit tuturor!

Rainer Maria Rilke : Amintire

Şi iarăşi aştepţi, aştepţi ce pare menit
viaţa să ţi-o mărească la nesfîrşit.
Aştepţi ce de altă tărie ţine,
ce-i unic, puternic din cale-afară,
trezirea pietrelor,
adîncimi întoarse spre tine.

În culoare crepusculară
pe etajere apun
volumele-n aur şi brun.
La ţări te gîndeşti, ce-ai străbătut,
la chipul şi la veşmîntul
unor femei pe care iar le-ai pierdut.

Şi ştii dintr-o dată: aceasta a fost.
Şi te ridici şi-n faţă vezi spaima,
figura şi taina
unor ani ce-au trecut.

Rainer Maria Rilke : Cântec de dragoste

In memoriam

... acum 12 ani se stingea in spital tatăl meu, avea doar 66 de ani; era o dimineaţă la fel de geroasă ca cea de azi. Tatăl meu iubea cel mai mult sărbătoarea Crăciunului din toate sărbătorile de peste an, dar Craciunul acelui an, 1997, nu l-a mai apucat pe pămînt ci doar în gîndul nostru, al celor care l-am iubit...