Odată am ucis o vrabie...

Versuri de Zaharia Stancu

Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praştia-n ea şi-am lovit-o
Pe urmă o zi şi-o noapte întreagă
Am tot plâns-o şi am tot jelit-o.

Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână ţineam o bucată de pâine
"Degeaba", mi-a spus, "degeaba mai plângi
ce-ai omorât, omorât rămâne".

Mai târziu am crescut flăcăiandru
M-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată
Nu ştiu de ce într-o zi a murit
Şi-n altă zi a fost îngropată.

De mult nu mai trag cu praştia-n vrăbii
De mult nu mai merg la nicio-ngropare
Soarele-apune după nişte măguri
Şi răsare în flăcări din mare.