Un articol care ar trebui să ne oprească, pentru o clipă măcar, din iureşul zilnic, un "memento mori" impresionant: "O floare din ierbarul morţii" de Cristian Tudor POPESCU.
"Doamna Magdalena Albu din Bucureşti, fidelă şi avizată cititoare a Gândului, mi-a trimis pe e-mail o poezie. Nu îi aparţine. I-a fost dată şi ei de un medic, de doamna doctor Rodica Neagoe. Autoarea poeziei este o fată, bolnavă de cancer în stadiu terminal. Am citit-o şi am recitit-o. Pentru prima dată mi-a trecut prin minte gândul că o boală cum e cancerul poate ucide şi altceva decât fiinţa omenească. Că poate suprima nu numai lungul şir de posibili urmaşi ai acestei fete pe care nu voi ajunge s-o cunosc, dar şi nişte poezii mai adevărate decât viul. Aşez, mut, această floare din ierbarul morţii în pagina de ziar.
DANS LENT
Ai privit vreodată copiii într-un balansoar?
Sau ai ascultat zgomotul ploii
când cade pe pământ?
Ai urmărit vreodată zborul
în zig-zag al unui fluture?
Sau ai observat soarele
când dispare în noapte?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi în zbor?
Când spui “Cum te simţi?”
asculţi răspunsul?
Când ziua s-a sfârşit
te întinzi în pat
cu sute de gânduri
care îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreodată fiului tău
“o facem mâine”?
fără să îţi dai seama în grabă,
de părerea lui de rău?
Ai pierdut vreodată legătura,
ai trăit o prietenie
care s-a sfârşit pentru că
tu nu ai avut niciodată timp
să suni şi să spui “Bună”?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Când alergi atât de repede
ca să ajungi undeva
îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când alergi tot timpul
Ziua e ca un dar niciodată deschis,
aruncat.
Ascultă muzica.
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura."
__________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu