Am şi uitat cum se zâmbeşte,
De ger, mi-s buzele de iască .
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Îmi va porni spre judecată ...
Iubirea, însă, n-are voie,
Când ştie a cânta, să tacă.
1915
(traducere de Madeleine Fortunescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu