Se afișează postările cu eticheta Muzică clasică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Muzică clasică. Afișați toate postările

duminică, 10 februarie 2013

joi, 31 ianuarie 2013

Ziua PHILIP GLASS

Philip Glass (născut în 31 ianuarie 1937) împlineşte azi 76 de ani. Este compozitorul meu preferat dintre contemporani, ca atare muzica lui mă însoţeşte în multe momente, sînt zile a căror vibraţie în memoria mea e strîns legată de muzica lui în structuri repetitive, urcînd în spirale, de la extraordinarul "Concert pentru vioară" pînă la "Orele" învăluitoare, dramatice, muzica lui Philip Glass îmi aduce/induce calmul şi bucuria.

Philip Glass - Concert pentru clavecin şi orchestră (2002)

Philip Glass : Powaqqatsi - Powaqqatsi ("Qatsi Trilogy" 1988)

Philip Glass - Japurà River ("Aguas da Amazonia" 1999)

joi, 4 august 2011

Lepo Sumera : 1981

Lepo Sumera (1950 - 2000), compozitor estonian despre care puteti citi aici: http://www.sumera.ee/?id=41
Compoziţia lui, intitulată simplu, "1981" m-a fascinat cu un an în urmă şi continuă să ma fascineze şi azi, mi se pare extraordinară, vă invit să o ascultaţi în interpretarea unei tinere pianiste.



Fascinaţia mea faţă de piesă (pentru semnalarea căreia îi mulţumesc unui prieten virtual) m-a determinat să fac şi un clip, reuşit sau nu, nici nu mai contează, în el am pus versurile lui Nichita Stănescu şi... o parte din mine.

Vitraliu

Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunînd pierdutele-i pătrate.

Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.

Cînd te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate.

(Nichita Stănescu)


sâmbătă, 9 iulie 2011

sâmbătă, 5 iunie 2010

"Dublu Baroc"



La origine cuvînt portughez care înseamnă "formă neregulată", termenul "Baroc" a intrat în lumea artei preluat din vocabularul pescarilor de perle. Mişcarea s-a născut la Roma, la începutul secolului XVII, în parte ca reacţie la manierismul secolului XVI. Noul stil artistic era fidel emoţiilor, dinamismului vieţii şi detaliilor. Drama umană e un element vital în pictura barocă iar gesturile teatrale şi emoţiile intense de pe chipurile protagoniştilor sînt luminate cu clarobscur şi pictate în culori vii.



Indiferent de domeniul în care se regăseşte, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a mişcării şi a clarităţii, respectiv a bogăţiei folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu uşurinţă şi lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiştii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, dramă, exuberanţă şi grandoare în privitor, ascultător şi/sau participant la actul de cultură.

joi, 1 aprilie 2010

Arvo Pärt : In principio erat Verbum (Ioan 1:1-5)



In principio erat Verbum, et Verbum erat apud Deum, et Deus erat Verbum.
Hoc erat in principio apud Deum.
Omnia per ipsum facta sunt: et sine ipso factum est nihil, quod factum est.
In ipso vita erat, et vita erat lux hominum: et lux in tenebris lucet, et tenebrae eam non comprehenderunt.
____________________________

miercuri, 2 decembrie 2009

DINU LIPATTI (1917-1950)

Pe 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viaţă în vârstă de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimile sale cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu". La vestea morţii sale, marele pianist german Wilhelm Backhaus exclamă: "Nouă ne rămâne amintirea frumuseţilor pe care ni le-a dăruit şi o profundă întristare".
Înregistrările pe discuri, cu toate imperfecţiunile tehnice de atunci, au rămas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretări pline de căldură umană şi înaltă desăvârşire stilistică, de fineţe şi nobleţe spirituală, de poezie şi graţie. Multe din aceste imprimări au fost incluse de casa de discuri EMI în colecţia "Unvergänglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări - înaintea lui Glenn Gould - singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecţiune. În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar şi Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era modest şi exigent cu sine însuşi - „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu" (pianista Clara Haskil).
Compoziţiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioară şi violoncel Op. 1 (1933), Şătrarii, suită pentru orchestră Op. 2 (1934), Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră de cameră Op. 3 (1936), Simfonie concertantă pentru două piane şi orchestră de coarde Op. 5 (1938), Sonatină pentru mâna stângă (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite.
(Sursa:Wikipedia)