Cititoarele...

Salvatore ADAMO : Si jamais (1963)

Politica şi oamenii din media - o combinatie ceţoasă...

Oricum avem primul preşedinte de culoare al Americii. Eu mai am răbdare şi sper să mai trăiesc să văd şi primul preşedinte-femeie al SUA, cum s-ar zice prima preşedintă a Statelor Unite :)

John Keats : Trust

For you to trust me and me to trust you,
you have to accept me and I have to accept you
the way I am and the way you are,
fully seen and deeply known,
with no need of apology –
with my body imperfections and with yours,
with my character shortcomings and yours, too….

for you are a sacred gift to me
and I am a sacred gift to you,
and gifts are to be gratefully accepted
and heartily enjoyed,

but only if you trust me and I trust you,
can we let ourselves be ourselves
and forget real or unreal barriers,
conventions or inhibitions,
as to profoundly enjoy
what we’ve been granted:
you – the gift of me,
me – the gift of you,
as deeply as our inner worlds
can take us in,
with trust
and joy.

Vali Sterian : Anotimpuri

Salvatore ADAMO : Le train va

Mircea Cărtărescu : Orbitor

Este o carte importantă pentru literatura romana contemporană. O carte fascinantă, ciudată, tulburătoare, cu pasaje de un realism clasic in care pulseaza viata obisnuita a oamenilor in anii 50-60 intr-o Romanie noua, cu idealuri noi si cu oameni inca prea putin adaptati sau dimpotriva, bucurosi ca pot trai decent datorita schimbarilor survenite pe plan social (comunismul proaspat introdus ca politica de stat). Mircea Cartarescu este pentru mine martorul avizat si, spre norocul lui, si al cititorilor, deosebit de talentat in a descrie epoca pe care am trait-o si eu punct cu punct. Uneori imi pare ca Mircea ar fi un alter-ego de-al meu (suntem si nascuti in exact aceeasi zi si acelasi an...). De aceea pentru mine nu e doar literatura, este jurnalul vietii mele pe care eu nu l-am scris din lipsa de timp, de suflet si, din pacate pentru visele mele, din lipsa de talent. E in acelasi timp o carte care poate fi citita de un strain ce nu reverbereaza la nici una din intamplarile traite de noi romanii pe pielea noastra, pentru ca exista multe pasaje poetice, fara nici o legatura cu istoria, acele extrem de specializate descrieri ale corpului uman, specializate dar pline de o poezie inefabila, exista posibilitatea de a citi povestile personajelor ca pura fictiune (ceea ce pentru romani e mai putin probabil), exista multe, multe lucruri in aceasta carte care nu ar trebui ratate de nici un iubitor de literatura. Am cumparat deja de cateva luni ultimul volum al trilogiei si de-abia astept sa-l citesc. Nu vreau sa-l citesc pe bucati, vreau sa citesc atunci cand voi putea sa ma detasez complet de viata de zi cu zi pentru a plonja in universul cartii ca in apa albastru-translucida a unui bazin olimpic in care sa pot inota cu voluptate cateva zile intregi... Deocamdata atat, mai revin, Orbitor este o carte fundamentala a literaturii romana, nu poate fi epuizata intr-un unic comentariu...