Să m-aduni şi să mă duci
Să m-alegi din iarbă
Cu privirea oarbă
Şi cu viaţa-n flori şi prunci.
Vino, tată, la fântâni
Să-mi bei lacrima din mâini
Când apuci de coasă,
Două urme lasă
Două brazde-n plug să iasă.
Vino, mândro, peste munţi
Peste munţii cei mai munţi
Că mi-ai fost mireasă
Când să plec de-acasă
Şi-ai rămas plângând la masă.
Că eu-s sus la secerat
Treierat şi măcinat
Pe străini de ţară
Buruiană-amară
Ce-a roşit pământ şi sat.
____________________________________________________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu