Mă uit în trecut şi nu înţeleg
Urmele paşilor mei.
Privesc îngheţata zăpadă
Prin care picioarele mele desculţe,
Îmi amintesc, s-au rănit,
Dar urmele lor închipuie semne
În alfabetul unei limbi dispărute.
Ieri ce voiam să spun
Şi mâine cum voi mai citi
Durerea mersului de-acum,
Când clipele obeze
Par ani şi anii epoci
Nehotărâte şi fără sfârşit?
Nici un răspuns nu se naşte
Decât când nimeni nu mai are
Nevoie de el
Şi întrebarea care-l aştepta
A murit.
______________________________________________________________________________________
Un comentariu:
in contratimp cu al meu "eu" - 11 decembrie 2008 - de Carra
... ... ... ... ... ... ...
o urma ramane o urma
de pasi de picioare sau turma,
daca stiam te invitam
daca te stiam te rasfatam,
intr-o pereche de ghetute
atarnate de semineu
in contratimp cu al meu "eu"
sa-ti dezmierd suferinta
sa-ti alung nestiinta
cu un raspuns strapuns
mult-asteptat, in orice limba
de dac: Hristos a inviat!
..................................
in raspuns la poezia "Contratimp" - de Ana Blandiana
Trimiteți un comentariu