Mi-ar plăcea să mă fac păstor de fulgi,
Să am în grijă turme mari de-omăt
Pe care să le port prin ceruri lungi
Şi să le-aduc cu grijă îndărăt.
În nopţi clinchetitoare să stau şi să contemplu
Singurătatea lumii şi plânsul ei enorm
Reverberat în nouri ca-n murii unui templu
Pe când viaţa-mi trece şi turmele îmi dorm.
S-aştept să vină vara să-mi răpună
Mieii sortiţi spre setea dulcii hume
Şi-n transhumanţa sfântă să curgem împreună
Muţi, fără de prihană, dar anume.
Un comentariu:
Ce frumooooooos. Săr'mâna doamna profesoară! :)
Trimiteți un comentariu