"Ce justificare este oboseala de după muncă!Cazi, mă, direct în somn şi nu tu înger peste creier fîlfîindu-şi aripa ca să ţi-l ocrotească, nu tu cer cu stele, nimic, mă!
A dormi dus e ca sudoarea. Îţi asudă moartea peste timp cu împlinire. Să-l fi văzut pe taică-miu dormind! Nici de sforăit n-avea treabă. S-o fi văzut pe maică-mea veghindu-l! Respirarea ei lângă el, doamne, ce muzică de Johann Sebastian Bach! Şi pe mine, copilul lor, născut din dragostea lor, ce singuratec, ce derbedeu, ce alungat!
S-au iubit ai mei, bineînţeles că s-au iubit ai mei. Din această pricină, acuma la patruzeci şi patru de ani, şchioapăt puţin.
Am găsit o toantă care ţine la mine. Şi ştiţi de unde ştiu că ţine la mine? Mi-a spălat cămaşa.
Ei, despre mine nu prea este vorba.
Dar despre cuvânt, ce scriitură!"
(din vol. Nichita Stănescu, "Respirări", Ed.Sport-Turism, Buc.1982, pp.364-365)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu