W.D. Snodgrass : La despărţire

Deoarece privirea lui ageră te-a învăţat
Să-ţi gândeşti propriile gânduri şi să vezi
Ce zări înguste braţele mele ţi-au durat
Te du dar cu paşi repezi

Nesfârşiţi, pe veci
A ta să fii. Pornirile să-ţi fie
Înspre folosul tău; ai trecut deci
Peste pragul nevoii de tiranie.

Fie ca părerile sale limpezi să te ferească
De acele puteri ascunse, viclene
Care strâns te-au încins să te robească
În lanţul dragostei mele.

Fie ca noua iubire să-ţi lase
Fiinţa neatinsă; fie ca renaşterea ta strălucită
Să se arate amăgitoare, apoi să se schimbe şi să te înşele
Pe acest pământ niciodată.

Acum că ai văzut ce lipsite de noimă
Au fost legămintele noastre, mă rog să nu găseşti
Niciodată, cât vei trăi, o asemenea viaţă
Ca aceea pe care noi am trăit-o orbeşte.

Lucrătura mea necurată a văzut lumina
De când limba lui ţi-a deschis pleoapele;
Fie ca buzele nimănui să nu le închidă
Cu iscusinţa dovedită a gurii mele.