Bun, dar cu noi cum rămâne ?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.
Dar noi, dar cu noi ?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.
Noi traim, cu noi cum rămâne ?
S-a hotarât ceva ?
S-a hotarât ?
Când anume şi ce anume ?
Suntem, dar ne este urât !
Autor: Nichita Stanescu
Poezia Din nou, noi de Nichita Stanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu