"Adeseori poetul, prin firea sa visătoare, când vorbeşte poate să pară un exagerat dacă nu cumva un mincinos. Fireşte că este numai o aparenţă, căci gândirea în mituri proliferează în jurul ei o dulce mitomanie, cum magnetul în jurul său invizibilele linii de forţă ce atrag pilitura de fier pe orbita sa. Vorba domnului Shakespeare care zicea undeva că poetul, contemplând un măr, vede în el un leopard iar când scrie cuvântul măr, îl scrie mirându-se că ceilalţi nu văd măreţia leopardului.
De altfel blânda mitomanie descinsă de-a dreptul din mit este întrucâtva ceea ce am putea numi psihologia mitului. Fantezia ce altceva este dânsa, decât o încredinţare, o totală lipsă de suspiciune, o absolută lipsă de sentiment al concurenţei, deci al invidiei. În cazul poeziei, lipsa de invidie, absenţa instinctului de concurenţă are o adevărată natură creativă. De ce? Pentru că firea genuină a gândirii poetice naşte lucruri, naşte obiecte, naşte ouă siderale şi albe. Aici, sub această boltă stelară, se ciocneşte, în cinstea învierii cuvântului, cu ouă albe, nefierte. Gălbenuşul şi albuşul se scurg în cuvânt până când el ia făptura lui Făt-Frumos.
Să-i iubim pe visători! Mi-aduc aminte că derbedeul sacru de Panait Istrati, într-una dintre cărţile lui lăbărţate şi de nobil suflet, prin gura personajului său autobiografic Adrian Zografi, într-o tânjire a acestuia sub caniculă şi lenea izbăvitoare a unui Nil tinzând spre Alexandria, gândea sau visa cam aşa: "Ei, şi, ce dacă mi s-a dus viaţa pe apa sâmbetei şi n-am apucat să compun măcar un şir de versuri. N-am decât să mă gândesc la Iliada şi să visez că am scris-o eu. Ce linişte, ce fericire, ce echilibru!" (Citez din memorie).
Dacă mintea mea n-ar fi edificat piramidele din Egipt, dacă ochii mei n-ar fi pictat pânzele lui Van Gogh şi dacă cea mai bună şi misterioasă elegie a lui Rilke n-ar fi fost scrisă de mine într-o noapte de sâmbătă, cu tâmpla sub pernă şi secret, şi apoi atribuită lui, ce credeţi domniile voastre, că aceste minunăţii ar exista într-adevăr?
Nu, nu se poate să vezi zâne, dacă nu eşti zânatic!"
(din vol. Nichita Stănescu, "Respirări", Ed.Sport-Turism, Buc.1982, pp.379-380)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu