ION MINULESCU (1881 - 1944)

Romanţă meschină
Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decît ce-a fost, te-ai înşelat!...
N-a fost decît un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decît un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decît ce nu se poate spune
Decît cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decît ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decît un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...
________________________________________________________________________

În noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881 se naşte Ion Minulescu. În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producţii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Piteşti, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în "Foaia pentru toţi"; doi ani mai tîrziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeţii francezi îi schimbă însă dorinţele şi, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în ţară, unde compune poezie şi proză, în 1905va publica fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag" în revista "Viaţa nouă" a lui Ovid Densuşianu, una din revistele cele mai însemnate ale mişcării simboliste. În 1906 Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanţele pentru mai tîrziu" în revista "Viaţa Literară şi artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanţa, ecourile acestei şederi pe ţărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romanţe pentru mai tîrziu" (1908) şi în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).
In 1921 Minulescu îsi face debutul ca autor dramatic: pe scena Naţionalului se reprezintă "Pleacă berzele" şi comedia într-un act "Lulu Popescu".
În 1924 apare romanul "Roşu, galben şi albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vieţii româneşti". Se reprezintă "Omul care trebuie să moară" farsă grotescă tragică în trei acte, publicată mai tîrziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea" precum şi culegerea de nuvele fantastice "Cetiţi-le noaptea".
La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viaţă la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Ion Minulescu a fost director general al artelor în Ministerul de culte şi arte. A condus publicaţiile simboliste "Revista celorlaţi" şi "Insula". A debutat cu versuri în "Povestirea vorbii". S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice. Cultivînd motive lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ţinuturilor exotice, marea, aspiraţia spre un absolut indefinisabil, stările sufleteşti enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică şi moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. Viziunea sa este în cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist.

Versuri

Romanţe pentru mai târziu, Ed. Alacalay, 1908,
De vorbă cu mine însumi, Bucureşti, 1913
Spovedanii, colecţia Manuscriptum, 1927
Strofe pentru toată lumea, Ed. Cultura Naţională, 1930
Nu sunt ce par a fi, Ed. Fundaţiilor, 1936
Versuri, ediţie definitivă îngrijită de autor, 1939

Proză

Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908
Măşti de bronz şi lampioane de porţelan, Ed. Alcalay, 1920
Lulu Popescu, Ed. Alcalay, 1920
Pleacă berzele, Ed. Alcalay, 1920
Roşu, galben şi albastru, Ed. Cultura naţională, 1924
Manechinul sentimental, Ed. Cultura naţională, 1926
Corigent la limba română, Ed. Cultura naţională, 1929
Bărbierul regelui Midas, Bucureşti, 1929
3 şi cu Rezeda 4, Ed. Adevărul, 1933
Cetiţile noaptea, Ed. Cultura naţională, 1933

(Surse: Wikipedia şi Romanian Voice)