vineri, 25 martie 2011
marți, 22 martie 2011
Robert Desnos : Cîntec pentru anotimpul frumos
Nimic nu seamănă mai mult cu inspiraţia
Decît beţia unei dimineţi de primăvară.
Decît dorinţa unei femei.
Să nu mai fii tu, să fii fiecare.
Să-ţi depui piciorul pe pămînt cu agilitate.
Să savurezi aerul pe care-l respiri.
În seara aceasta nu cînt ceea ce mi s-ar cuveni să înfrunt
Ci ceea ce ar trebui să apărăm.
Plăcerile vieţii.
Vinul pe care-l bei cu prietenii tăi.
Iubirea.
Focul - iarna.
Rîul răcoros - vara.
Carnea şi pîinea fiecărei mese.
Refrenul pe care-l cîntăm cînd umblăm pe drum.
Patul în care dormim.
Somnul, fără deşteptări tresărite, fără angoase a doua zi în zori.
Răgazul.
Libertatea de a schimba cerul.
Simţămîntul demnităţii şi multe alte lucruri
A căror stăpînire se-ndrăzneşte a fi refuzată omului.
Iubesc şi cînt primăvara înflorită
Iubesc şi cînt vara cu fructele ei.
Iubesc şi cînt bucuria de a trăi.
Iubesc şi cînt primăvara.
Iubesc şi cînt vara, anotimpul în care m-am născut.
Decît beţia unei dimineţi de primăvară.
Decît dorinţa unei femei.
Să nu mai fii tu, să fii fiecare.
Să-ţi depui piciorul pe pămînt cu agilitate.
Să savurezi aerul pe care-l respiri.
În seara aceasta nu cînt ceea ce mi s-ar cuveni să înfrunt
Ci ceea ce ar trebui să apărăm.
Plăcerile vieţii.
Vinul pe care-l bei cu prietenii tăi.
Iubirea.
Focul - iarna.
Rîul răcoros - vara.
Carnea şi pîinea fiecărei mese.
Refrenul pe care-l cîntăm cînd umblăm pe drum.
Patul în care dormim.
Somnul, fără deşteptări tresărite, fără angoase a doua zi în zori.
Răgazul.
Libertatea de a schimba cerul.
Simţămîntul demnităţii şi multe alte lucruri
A căror stăpînire se-ndrăzneşte a fi refuzată omului.
Iubesc şi cînt primăvara înflorită
Iubesc şi cînt vara cu fructele ei.
Iubesc şi cînt bucuria de a trăi.
Iubesc şi cînt primăvara.
Iubesc şi cînt vara, anotimpul în care m-am născut.
luni, 21 martie 2011
Mircea Cărtărescu : Rana
vai mie, rana s-a închis
vai, sîngele s-a uscat
şi a făcut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfîrtece seninatatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănînce plămînii.
raţiunea o să-mi sfîşie creierul.
vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieţii mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgîndărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sînt vindecat!
şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă
veioza vieţii pînă la ars.
vai, sîngele s-a uscat
şi a făcut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfîrtece seninatatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănînce plămînii.
raţiunea o să-mi sfîşie creierul.
vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieţii mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgîndărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sînt vindecat!
şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă
veioza vieţii pînă la ars.
joi, 17 martie 2011
Robert Desnos : Long Long Ago
Long long ago I went through the castle of leaves
Yellowing slowly in the moss
And far away barnacles clung desperately to rocks in the sea
Your memory better still your tender presence was there too
Transparent and mine
Nothing had changed but everything had aged at the same rate as my temples and
my eyes
Don't you just love that platitude? Let me go it's so rare for me this ironic
satisfaction
Everything had aged except your presence
Long long ago I went through the surf on a lonely day
The waves were unreal even then
The hulk of the shipwreck you knew about - remember that night of storms and
kisses? - was it a ship or a delicate woman's hat rolled by the wind in the spring
rain? - was there too
After that its happiness and dancing in the hawthornes!
The aperitifs had changed the names and colors
Of the rainbows framing the mirrors.
Long long ago you loved me.
Yellowing slowly in the moss
And far away barnacles clung desperately to rocks in the sea
Your memory better still your tender presence was there too
Transparent and mine
Nothing had changed but everything had aged at the same rate as my temples and
my eyes
Don't you just love that platitude? Let me go it's so rare for me this ironic
satisfaction
Everything had aged except your presence
Long long ago I went through the surf on a lonely day
The waves were unreal even then
The hulk of the shipwreck you knew about - remember that night of storms and
kisses? - was it a ship or a delicate woman's hat rolled by the wind in the spring
rain? - was there too
After that its happiness and dancing in the hawthornes!
The aperitifs had changed the names and colors
Of the rainbows framing the mirrors.
Long long ago you loved me.
marți, 15 martie 2011
sâmbătă, 12 martie 2011
Mircea Ivănescu : vremea zăpezilor
timpul zăpezilor - un fel de a spune că revezi o faţă,
pe care n-ai mai privit-o demult,
şi umbli spre ea prin zăpadă - scriind urme
într-un timp, trecut de acum, unde n-ai mai fost. şi e mult
coborîtă în iarna mată, îngropată în tăcere,
această fiinţă. şi întoarcerea către ea
e ca o înmormântare de viking, împingînd greu acea
corabie, care prin zăpadă are o altă putere
a răsfrîngerii din ape verzui - şi care apoi
se înalţă în flacără, repede acoperită, cu o rună
de fum - ca acum cînd mergi spre faţa ei, cu ciudată
lumină moartă. de aici, te întorci înapoi
şi neadevărurile se aşează, fiecare o urmă
a gesturilor care s-au scris - şi faţa ei e bătrînă.
pe care n-ai mai privit-o demult,
şi umbli spre ea prin zăpadă - scriind urme
într-un timp, trecut de acum, unde n-ai mai fost. şi e mult
coborîtă în iarna mată, îngropată în tăcere,
această fiinţă. şi întoarcerea către ea
e ca o înmormântare de viking, împingînd greu acea
corabie, care prin zăpadă are o altă putere
a răsfrîngerii din ape verzui - şi care apoi
se înalţă în flacără, repede acoperită, cu o rună
de fum - ca acum cînd mergi spre faţa ei, cu ciudată
lumină moartă. de aici, te întorci înapoi
şi neadevărurile se aşează, fiecare o urmă
a gesturilor care s-au scris - şi faţa ei e bătrînă.
miercuri, 9 martie 2011
Eugen Jebeleanu : Şi viaţa
Şi viaţa care merge înainte
şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine
triumfǎtoare viaţǎ pe ruine,
pe oase şi pe pǎrul tǎu de lunǎ,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ceea ce coboarǎ, pe ce suie,
pe ceea ce nici nu ştim dacǎ e,
pe ceea ce nici nu ştim dacǎ a fost,
şi cu ce rost, şi cu ce rost, şi cu ce rost,
pe ceea ce ai vrea sǎ întorci şi nu se poate,
pe ceea ce-i aproape şi-i departe,
pe ceea ce desparte
şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine
triumfǎtoare viaţǎ pe ruine,
pe oase şi pe pǎrul tǎu de lunǎ,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ceea ce coboarǎ, pe ce suie,
pe ceea ce nici nu ştim dacǎ e,
pe ceea ce nici nu ştim dacǎ a fost,
şi cu ce rost, şi cu ce rost, şi cu ce rost,
pe ceea ce ai vrea sǎ întorci şi nu se poate,
pe ceea ce-i aproape şi-i departe,
pe ceea ce desparte
W.H. Davies : Leisure
What is this life if, full of care,
We have no time to stand and stare?—
No time to stand beneath the boughs,
And stare as long as sheep and cows:
No time to see, when woods we pass,
Where squirrels hide their nuts in grass:
No time to see, in broad daylight,
Streams full of stars, like skies at night:
No time to turn at Beauty's glance,
And watch her feet, how they can dance:
No time to wait till her mouth can
Enrich that smile her eyes began?
A poor life this if, full of care,
We have no time to stand and stare.
We have no time to stand and stare?—
No time to stand beneath the boughs,
And stare as long as sheep and cows:
No time to see, when woods we pass,
Where squirrels hide their nuts in grass:
No time to see, in broad daylight,
Streams full of stars, like skies at night:
No time to turn at Beauty's glance,
And watch her feet, how they can dance:
No time to wait till her mouth can
Enrich that smile her eyes began?
A poor life this if, full of care,
We have no time to stand and stare.
marți, 8 martie 2011
Ana Blandiana : Poate că mă visează cineva
Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atît de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din cînd în cînd
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întîmple
Ceva.
De aceea gesturile
Îmi sunt atît de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din cînd în cînd
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întîmple
Ceva.
_______________________
joi, 3 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)