Amintiri

Eu nu sunt o fană a muzicii de operă pentru că mie nu imi place să vad spectacole de operă. Am fost să văd câteva mari spectacole, printre cele mai celebre: Faust, Aida, Carmen, Traviata. Regret să spun, nu îmi place opera din simplul motiv că totul îmi pare fals, şi anume teatrul (sau mă rog, replicile necântate) e interpretat prost şi fals iar muzica, deşi superbă în cazul ariilor devenite de altfel separat celebre, e pentru mine tot o nereuşită încercare de a fi muzică clasică. De fapt, exact acest lucru nu îmi place: mixajul de teatru şi muzică clasică, pentru mine, poartă un gust puternic de fals. Dar ascult cu plăcere aceste arii celebre în condiţiile în care nu văd interpreta/ul. De pildă îmi amintesc cum ascultam, împreună cu tatăl meu, ore în şir, de fiecare dată când el cumpara un nou disc (de vinil pe vremea aceea...) cu o opera întreagă. "Traviata", cu Virginia Zeani in rolul principal, îmi va aduce întotdeauna în minte fotoliul pe care stăteam cuibarită cu picioarele strânse sub mine (a rămas poziţia mea preferată în timp ce citesc sau ascult muzică) privindu-l pe tatal meu care, asezat mai aproape de pick-up, pe un scaun, ca să îi fie la îndemână să schimbe discurile de vinil, era atât de fericit ascultând... Lui îi plăcea mult opera şi mergea sa şi vadă spectacolul pe viu. Dar această iubire a lui pentru operă e unul din puţinele lucruri pe care nu a reuşit să mi le transmită...