“Ce plăcut e să ai o cameră a ta, să te poţi lăfăi în voie, să ai tot timpul la dispoziţie ca să visezi, să-ţi ordonezi gândurile, să-ţi aminteşti de ceilalţi, cei care te-au format, cei ce ţi-au fost aproape, dar au dispărut din existenţa ta, la cei, puţini, ce au rămas lângă tine, la cei pe care i-ai cunoscut recent şi la atîţia alţii. Adevărul e că niciodată nu suntem singuri, chiar când, pentru un timp, trăim mai retraşi, şi atunci aşa-zisa solitudine e populată de figuri, de surâsuri, de voci, priviri, sentimente, fapte şi senzaţii, e atît de luxuriantă singurătatea mea, încât nici nu mai ştiu ce să aleg mai întâi…”
“Şi nici n-ar fi posibil să începi o viaţă nouă fără un caiet mare şi intact alături, fiindcă a începe un caiet nou e cea mai ameţitoare promisiune.”
(Paul Georgescu, nuvela “Inainte de tacere”)
_______________________________________________________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu