Ţin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Maşini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Şi tot felul de picioare.
Am simţit soarele până la osii,
Şi luna
Pe la miezul noptii.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Şi importante
Am facut bătături.
Şi cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodată mă pomenesc urlând:
Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!
____________________________________________________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu