Azi ne amintim de... : "O noapte furtunoasă"

Pe 18 ianuarie 1879, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti se prezintă în premieră "O noapte furtunoasă", trecută în programul teatrului de Ion Ghica, director general al teatrelor. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieşit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase dezlănţuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat şi huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase ne mărturiseşte chiar Caragiale:
„Se răspândise vestea că piesa lovea în instituţia Gărzii Cetăţeneşti. Iar la a doua reprezentaţie, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit şi ameninţat, de o droaie de patrioţi din Garda Civică, cu bătaia în piaţa Teatrului. Nişte tineri ofiţeri m-au scăpat de furia lor.”
Şerban Cioculescu scrie (fragmentele citate sunt extrase din "Caragialiana", Editura Eminescu, Bucureşti, 1987): "Reprezentaţia întâi a 'Nopţii furtunoase' se numără printre premierele cele mai memorabile ale Teatrului Naţional. În jurul piesei se stârnise vâlvă mare, deşi numele lui Caragiale, la cererea lui, nu figura pe afiş."(Din tipologia lui Caragiale,1964)
"După prima ei reprezentaţie, Ion Ghica, directorul Teatrului Naţional, a aplicat foarfeca cenzurii personale pe textul admis de comitetul teatral. La protestele fireşti ale tânărului autor (nu împlinise 27 de ani), comedia a fost retrasă de pe afiş şi retrasă a rămas pe toată durata acelei direcţii.Peste patru ani, însă, la reluare, ea a cunoscut un astfel de succes, încât teatrele naţionale din Iaşi şi Craiova s-au grăbit să o înscrie în repertoriul lor, făcându-şi apoi un titlu de glorie din echipele lor de artişti care rivalizau cu marii protagonişti de la Bucureşti: Aristizza Romanescu, Gr.Manolescu, Ştefan Iulian şi M. Mateescu.("Un avatar necunoscut al 'Nopţii furtunoase',1960).
"Asupra genezei comediei 'O noapte furtunoasă' existau două documente: unul scris şi altul oral.(...) Este vorba de anecdota pe care a publicat-o Caragiale în 1877, (documentul scris, n.m.), în minuscula revistă umoristică, format in-32, 'Claponul' (nr.7), scrisă de el în întregime, la rubrica 'Gogoşi'.
"Cetăţeanul Ghiţă Calup, băcan în mahalaua*** şi gardist civic, este foarte gelos pe cucoana dumisale. El are în prăvălie un tejghetar tânăr, anume Ilie, pe care îl iubeşte foarte mult, căci este foarte harnic. Pentru aceea jupân Ghiţă i-a dăruit la Sf.Ilie, de ziua lui, o legătură de gât prăzulie."
La mai puţin de doi ani după publicarea acestei anecdote, se reprezintă 'O noapte furtunoasă', în care autorul foloseşte situaţiile (triunghiul, cum se spune în teatru) şi... legătura de gât prăzulie. (...)
Să trecem acum la documentul oral, rămas mai puţin cunoscut chiar decât anecdota din 'Claponul'. La Berlin, în primele vremuri ale prieteniei lor, Paul Zarifopol luase bunul obicei să-şi însemne cu creionul, pe bucăţi mici de hârtie, după despărţire, 'minuta' scăpărătoarei conversaţii a lui Caragiale. Aşa a notat, prin 1905: 'Caragiale (către mine): Aventura lui Rică V. i s-a întâmplat lui Caragiale însuşi. (Mă, Rică sunt eu...!)"
Date istorico-literare:"O noapte furtunoasă". Comedie în două acte. În toamna anului 1978, la 12 noiembrie, are loc lectura piesei, la Iaşi, cu ocazia celei de-a XV-a aniversări a Junimii. A apărut în "Convorbiri literare", din 1 octombrie şi 1 noiembrie 1879, nr.7, 8, cu titlul "O noapte furtunoasă sau numărul 9, comedie în patru tablouri", iar apoi în volumul de "Teatru" din 1889. La tipărirea în revista junimistă avea şi următoarea dedicaţie: "D.Titu Maiorescu este cu adânc respect rugat să primească dedicarea acestei încercări literare, ca un semn de recunoştinţă şi devotamentul ce-i poartă autorul ei."