...Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Să miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste,
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?
(volumul "A treia taină", 1969)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu