"Noile isprăvi ale lui Ursulică" : o carte-manuscris pentru (doar doi) copii

Aveam 9 ani aproape iar fratele meu doar 4 când am primit în dar de Crăciun o carte, de fapt un manuscris foarte îngrijit, cu toate datele exterioare ale unei cărţi, doar că era scrisă de mână. Ca soră mai mare şi deja cititoare "încercată" am primit sarcina de a-i citi fratelui meu "Noile aventuri ale lui Ursulică", scrisă de tatăl meu. Nu cred că mi-am dat seama atunci de frumuseţea darului primit.
Chiar dacă lectura era modul meu favorit de petrecere a fiecărui moment liber (am avut cărţi confiscate de învăţătoare pentru că le citeam pe sub bancă în timpul orelor...), cartea nu cred că m-a impresionat mai mult decât oricare altă carte de poveşti. Nu ştiam pe atunci că este un privilegiu să ai o carte destinată doar ţie, de fapt doar nouă, celor doi copii ai autorului. O carte-manuscris pentru (doar doi) copii.

"Alb, ca un pachet de vată
Mic de parcă-i un cotoi
(Are vreme să mai crească)
Răsfăţatul celor doi,

Doi ochi ageri, o codiţă
De-o ureche cam lăsat -
Iac-aşa, pe Ursulică
Gata: vi l-am prezentat.

Toată ziua-l vezi cu Nicu
Şi cu Nelu prin grădini,
Pe izlaz, pe la pădure
Umplând coada cu ciulini.

Apoi, când se-ntorc acasă
Colea, pe la asfinţit,
Tii, ce de mai cărţi cu basme
Au băieţii de citit...


Ursulică, lângă dânşii
Cu urechile ciulite
Cată, harnic, să-nţeleagă
"Înşiră-te mărgărite"...

Înşirate sunt acum amintirile copilăriei...