Iubire, spaimă de singurătate,
Zeitate ambiguă
Îngropată până la brâu în pământ,
Nu-ţi cer nimic,
Pentru mine se desprind toate frunzele,
Şi păsările de mine se apropie
Plecând.
Pietrele se împerechează sub ochii mei
Şi nasc;
Ce-aş mai putea să-ţi cer
Neiertătoare stăpână?
Peste preacurata zăpadă
Oricum pentru mine
Oasele serafice ale mestecenilor
Or să rămână...
(din volumul "A treia taină", 1969)
_____________________________________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu