Paul Celan : Anii de la tine la mine

Iarăşi îţi unduie părul cînd plîngi.
Albastrul ochilor tăi îl aşterni
pe masa dragostei noastre:
un pat între vară şi toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu,
nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfîrşit.
Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
şi ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.

Nicolae Labiş - Alexandrin

Sărutul stînjenit şi strîmb în colţul gurii
Nu a putut fireşte să-nvie un trecut.
Speranţa, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat şi a durut.

Un rîu murdar sub cheiuri curgea în fapt de sară,
Atît de melancolic şi fals, cum mi-a părut,
Şi încăpăţînarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat şi m-a durut.

_____________________________

James Newton Howard - What Are You Asking Me

Mircea Cărtărescu : Zen (fragmente)

"29 febr. Confuz, confuz de tot. Nu ştiu dacă exist sau nu exist, dacă sînt fericit sau nefericit. E duminică, soare puternic, imaginea de pe desktop ne arată pe noi doi la Roma, într-o zi vîntoasă, ventilatorul computerului mîrîie înfundat. În rest e linişte şi singurătate. Chiar nu ştiu dacă mai trăiesc. Îmi măsuram viaţa după cărţile la care lucram, acum mi-o măsor cu linguriţa de cafea (şi măcar de-aş auzi şi eu sirenele-n larg). Nu mai lucrez la nimic şi nu mai ştiu nimic. E un fel de viaţă care mi se-ntîmplă."

"5 oct. Las toamna - o toamnă clasică în galben şi albastru - să treacă pe lîngă mine. Sînt închis ca un seif a cărui cheie n-o mai găseşte nimeni. Sînt de fapt un seif fără cheie, fără uşă măcar, în miezul căruia e întuneric adînc. Aştept pe cineva destul de puternic ca să sfîşie cinci centimetri de plumb şi să bea întunericul dinăuntru. Nu-mi fac griji, nici speranţe: cel atotputernic e pe drum.
Nimeni n-a mai trăit atît de neatent şi disperat"


Mircea Cărtărescu - "Zen: jurnal 2004-2010", Ed.Humanitas, Bucureşti, 2011, pp.35-36, 75
___________________________________

Gabriel Liiceanu - Uşa interzisă

 Philip Glass : The Poet Acts ("The Hours" 2002)
"Cum se poate schimba «culoarea» unei zile? Te poţi vindeca scriind în chiar clipa în care îţi este cel mai greu? Pot eu schimba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur şi simplu scriind? Să mai rămîn agăţat de cuvinte ― încă o propoziţie, şi apoi încă una ― cu speranţa că ele mă vor scoate la mal din acest înec în dezgustul de mine? Dacă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă ajut oare? Şi apoi cum poţi scrie în timp ce îţi vine să te ascunzi şi să dispari?

Vara s-a dus...

"Seara, botgrosul din iarbă
Ne-ntoarce spatele şi se îndepărtează
Cu familia lui numeroasă şi cu prietenii.
Şi noi credem că ne aparţin. Aşa arată sfîrşitul.
Dacă a fost bine, fii fericit că a fost.
Căci nu va mai fi. Frigul începe să muşte.
Acum, că vara s-a dus, ne mulţumim
Cu prieteni vremelnici sau rămînem pustii."

(W.D. Snodgrass : Variaţiuni de toamnă)

Giovanni Marradi

Anouar Brahem

"Musique de soie et d'ombres qui glissent et se replient sur elles-mêmes comme des chevelures d'eau, musique imprégnée d'obscurité et légère comme le souffle d'une fleur emmurée, musique qu'un oiseau étourdi de nuit aurait laissé avant de partir on ne sait où..."

Jakub Jan Ryba - Missa in Dominica infra Octavam Nativitatis Domini