Adrian Păunescu: Imposibila nuntă

Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi, lunateci, imposibili miri.

Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihănii
Viscolul asupră-mi cade ca un laţ
Şi ţi-aş face nunta cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi.

Îmbracă-te-n alb prea fumoasă mireasă
Aşa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Şi munţii vor pune misterul la loc.

Pân'să se întâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă
Şi-mi vei duce grija şi te voi iubi.

Ţi-am adus mireasă, munţii mei cu noapte
Nunţi de animale se petrec în munţi
Codrii de miresme şi păduri de şoapte
Ele sunt salonul ne-ntâmplatei nunţi.

Lumânari de nuntă ţin în labe urşii
Lupii suflă-n focul stânelor pustii
În rostogolire ne unesc obârşii
Nu-mi vei fi mireasă, mire nu-ţi voi fi.

Te invit la nunta dulce şi albastră
Unde zurgălăii scot argint din toţi
Ce păcat că totuşi nu e nunta noastră
Ce păcat că morţii i-am fost dat ca soţ.
_________________________________________________________________

Vasile Şeicaru: Imposibila nuntă