O subţiasem strângând-o cu braţul drept
de coasta mea
cădeam cu respirarea peste ea
o adumbream cu umbra vorbei ce eram,
pe toată eu o albăstream,
când steaua cea de raze ne-a trezit
pe jumătate oameni
jumătate mit,
trăiam de parcă ne scriam,
de primăvara verde ne toceam,
iară de toamna aurie
ca prin al simţurilor geam
mai ne vedeam,
mai nu ne mai vedeam,
şi mai trăiam, trăiam, trăiam,
şi mai muream muream muream.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu