luni, 7 decembrie 2009

Marin Sorescu (citate din "Iona")

"Uneori uit unde mă aflu şi zîmbesc aşa, fără motiv. Cîteodată sunt vesel. Vesel de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră".

"Mi se pare mie sau e tîrziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie tîrziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mîna dreaptă şi-n salcîmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lîngă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, pînă dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană".

"Un sfert de viaţă îl pierdem făcînd legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă".

"Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dîndu-i oarecare nebunie; vîntul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din cînd în cînd. Şi să zică aşa, gîndindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decît această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gîndit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mîini în mijlocul sufletului".

"Fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie".

"Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul".

3 comentarii:

Anonim spunea...

Iona, o lectura intr-adevar de calitate, foarte usor digerabila pentru cat de incifrata este. probabil ca sorescu se bucura citind citate din propria opera pe acest blog, in acest secol, si ii spune varului shakespeare: "nu te teme, razbim noi la lumina" :)

Dan spunea...

mai adaug ei eu unul... Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate.
Noi, peştii, înotăm printre ele, atât de repede, încât părem gălăgioşi.
Visul nostru de aur este să înghiţim una, bineînţeles, pe cea mai mare.
Ne punem în gând o fericire, o speranţă, în sfârşit, ceva frumos,
dar peste câteva clipe observam miraţi că ni s'a terminat apa."

Nic spunea...

Marin Sorescu e minunat.