luni, 24 decembrie 2012

Constantin Ţoiu - Galeria cu viţă sălbatică

" - În fond dragostea nu e decît o îndelungă obişnuinţă dublată solid de gelozie. Iar gelozia nu e decît o formă de egoism şi de mîndrie stupidă. În fond nu-l iubim pe celălalt ci imaginea noastră în ochii lui.
- S-a mai spus.
- Dar e adevărat. Altfel ar trebui să ne fie indiferent dacă 'iubita' se plimbă cu altul, sau îl sărută ş.a.m.d. Dar nu ne e pentru că nu putem accepta că ea poate fi la fel de mulţumită şi alături de altcineva, că poată să simtă aceeaşi plăcere lîngă el ca lîngă tine, că, în ultimă instanţă, vede şi calităţile lui, apreciindu-le (poate just) cel puţin la fel ca pe ale tale. Nu ne convine că putem fi comparaţi. Dacă ne-am dat seama că în viaţă nu sîntem mereu primii, că sînt alţii şi mai buni, am vrea ca ea să nu vadă asta.
- Bine, dar tocmai asta e dragostea, să nu te intereseze alţii, să vezi că sînt alţii mai buni, dar să nu te intereseze, să-l vezi numai pe cel pe care-l iubeşti.
- Prin tradiţie, dragul meu, prin tradiţie. Prejudecăţi. Asta se poate întîmpla doar pe insule pustii sau în clipe de extremă pasiune. Şi astea sînt clipe, trec, chiar dacă durează ani. Pe urmă începi să vezi lucrurile aşa din obişnuinţă şi spunîndu-ţi că sînt aşa tot timpul, din moment ce atunci, în clipa aceea fericită, ţi-ai spus aşa. Nu toţi pot să accepte însă să iubească din obişnuinţă. Pentru unii (şi mai ales pentru unele) contează numai acele clipe. Şi, dacă ele nu mai apar, sau sînt foarte rare, şi mai ales cînd pot fi trăite alături de altul, se dărîmă hardughia. Tocmai aici e prostia: că nici ele nu văd toată filosofia asta. Dacă pleacă, sînt bun plecate. Prea mîndre ca să se întoarcă. Egocentrismul, iată ce ne împiedică să fim fericiţi."

"Nimeni nu se cunoaşte pe sine destul decît atunci, poate, cînd e prea tîrziu, şi poate tocmai fiindcă totul a devenit 'prea tîrziu'."


Constantin Ţoiu : "Galeria cu viţă sălbatică", Editura Eminescu, Bucureşti, 1976
__________________________________________________________________

Fabrizio Paterlini - Veloma ("Viandanze" 2009) 

duminică, 9 decembrie 2012

sâmbătă, 1 decembrie 2012

La mulţi ani tuturor de Ziua Naţională a României!

Cu iubirea de moşie
Unde sînt acei bărbaţi
Unde-i zarea sîngerie
Peste umeri de Carpaţi

Cronicarul tot mai scrie
Drum de ţară tot mai bat
Cu iubirea de moşie
Unde sînt acei bărbaţi

La Rovine în cîmpie
Ori în codrii cei comaţi
Ai Cosminului să fie
Spune Maică Românie
Unde sînt acei bărbaţi

(Ion Horea)
___________________

Iată o întrebare ce pare sortită să rămînă mereu actuală...
Valeriu Sterian - Cu iubirea de moşie


1 Decembrie 2012

Eu sărbătoresc această zi în sensul de a simţi aşa cum simt şi americanii în 4 iulie, francezii în 14 iulie, că este Ziua Naţională a ţării mele. Pe care o iubesc, cu bune şi cu rele, cu oamenii ei buni şi răi (fiindcă nu se pot alege doar cei buni), o iubesc fiindcă limba română mi se pare, subiectiv desigur, cea mai plină de nuanţe, lucru perfect adevărat cîtă vreme ea este limba în care visez.

Patrioţi sau nu, veţi fi români mereu dacă aici s-a întîmplat să vă naşteţi. Nu ne putem alege ţara în care să ne naştem aşa cum nu ne putem alege părinţii. Dacă părinţii noştri nu sunt aşa cum ne-am fi dorit noi, acest lucru nu ne poate împiedica să-i iubim, necondiţionat, fiindcă aşa este firesc. La fel de firesc este să ne iubim şi ţara care ne-a fost dată de întîmplarea de a fi.

La mulţi ani ROMÂNIA!

La mulţi ani români, oriunde v-aţi afla!
________________________

Tudor Gheorghe, un om pentru eternitatea sufletului românesc

Cînd îl ascult pe Domnia-sa mă simt mândră de apartenenţa mea la această ţară, mult umilită.




 












Philip Glass - L'envol des cygnes ("Les animaux amoureux" 2007)