marți, 30 iunie 2009

Muzica minimalistă: Philip Glass

"Cine zice Philip Glass zice minimalism, cine spune minimalism spune Philip Glass, doar Philip Glass zice ca nu e minimalist. Asa merg lucrurile pe lumea asta.Philip Glass are acum 70 de ani. NY Times a publicat cu o luna in urma un articol dedicat muzicii minimaliste, punand la un loc opiniile mai multor critici: James R. Oestreich, Anthony Tommasini, Bernard Holland, Allan Kozin, Anne Midgette, Steve Smith, Vivien Schweitzer. Pentru Bernard Holland, muzica minimalista inseamna sa vorbesti mult si sa spui putine. Asa incat Mahler nu era minimalist, caci nu vorbea mai mult decat spunea. Saint-Saëns nu era nici el minimalist: vorbea putin, spunea putine. Cat desprer Webern, ei bine, el nu vorbea deloc dar spunea foarte multe.
Asa ca stim cel putin cine erau non-minimalistii (sa-i numim maximalisti?). Inca nu stim cine sunt minimalistii. James R. Oestreich considera ca minimalistii nu poarta etichete; ei sunt vinovati prin asociere: compozitori minimalisti sunt cei care s-au imprietenit cu artisti minimalisti. Si stim, desigur, cativa artisti minimalisti, Richard Serra de exemplu, sau Sol LeWitt. Spune-mi cu cine te intalnesti.
Cat despre Anne Midgette, ea a gasit chiar si un proto-minimalist: Bruckner, care compunea muzica ca si cand ar fi scris paragrafe lungi de tot (indiferent ce ar vrea sa insemne fraza aceasta). Okay, dar cine sunt minimalistii din muzica, la urma urmelorl? Iata lista scurta: Philip Glass, Steve Reich, John Adams, John Cage, Arvo Pärt, Count Basie (da, si el). Acum, fiecare din ei se dezice de termen, sugerand ca ar caracteriza gresit opera lui. Bun, dar hai sa va intreb ceva, ce este atat de rau sa fii numit minimalist?
Si ce inseamna totusi minimalism in muzica? Din cat am ascultat eu (lista mea fiind mult, mult mai scurta: am ascultat muzica de Glass, de Adams si de Pärt), as spune ca esential in muzica lor este folosirea de structuri repetitive care creaza in ascultator un fel de halo, obsesiv, hipnotic. In acelasi timp este o muzica accesibila, chiar user friendly (Bernard Holland sugereaza chiar ca o poti asculta in tmp ce mergi la frigider sa iei un pahar de apa sau raspunzi la telefon, oricum muzica minimalista este repetitiva).
Prima mea intalnire cu minimalistii a fost Philip Glass. Eram intr-o librarie, in raionul muzical, si ascultam fragmente de CD-uri, la nimereala. Asa am dat peste Aguas da Amazonia, de fapt rodul unei colaborari intre Glass si un grup de percutie brazilian, Uakti. Glass compusese 12 piese pentru balet, de cantat la pian, iar brazilienii produsesera o versiune pentru marimbas. Muzica era nebunesc de frumoasa. Raul Tiquie: simti sunetul apei curgatoare, jucaus si intelept. Raul Japura: suna un pic diferit, oameni care danseaza pe malul raului, candva in vremea diminetii. Raul Purus: alt ceas al zilei, starea de spirit devine mai serioasa. Raul Negro: ceva pluteste pe suprafata raului, amestecandu-si sunetul cu cel al apei. Raul Madeira: ziua avanseaza, iar starea de spirit devine mai meditativa. Raul Tapajos: spiritul e din nou un pic jucaus. Raul Paru: e ca o povestioara spusa cu dulceata in glas. Raul Xingu: pare sa aiba loc un ritual tribal. Amazonul: aduna apele tuturor afluentilor, spiritul lor, starile lor. Si apoi Metamorfoze I, cantate la marimbas!
Am ascultat apoi fragmente din O Coborare in Maelström. De data asta muzica era solemna, in timp ce in Aguas da Amazonia mood-ul fusese mai mult jucaus. Am ascultat apoi un pic In the Upper Room, apoi cateva alte lucrari de-ale lui, orga si sintetizatorul sunand grozav.
Pana la urma am cumparat un DVD cu un film a carui muzica era compusa de Glass: Koyaanisqatsi. Am vazut filmul in aceeasi seara. Ca sa fiu sincer nu m-a impresionat cine stie ce, si asta pentru ca tocmai vazusem filmele Mayei Deren. Sunt atat de pure, incat dupa aceea orice alt film nu mai poate sa iti spuna nimic.
Asa incat Koyaanisqatsi mi s-a parut prea incarcat dar mi-a placut foarte mult limbajul sau. Un limbaj alcatuit exclusiv din imagini marete si muzica mareata. Un documentar ecologic. Filmul era fara cuvinte, vorbind numai prin imagini si muzica. Un echilibru perfect intre imagini si muzica! Aceleasi structuri repetitive in imagini, in muzica, acelasi efect hipnotic. Armoniile imi aminteau de Vangelis.
Numai ca Vangelis inseamna si melodie, pe cand aici la Glass, era altceva. Pattern-urile repetitive, miscandu-se incet, creand un efect de transa. Muzica lui este ritual, un univers de incantatii.
Ei bine, Maya Deren inseamna si muzica lui Teiji Ito - trebuie insa sa ascult mai multa muzica de Ito ca sa pot sa judec si sa il plasez pe Glass intr-un context mai larg decat minimalismul.
Dupa ce am vazut filmul am cumparat un CD cu muzica de Philip Glass. Alegerea a fost un disc care continea Glassworks si In the Upper Room.

Glassworks suna frumos (si titlul este inspirat, sugerand delicatete si miracol: miracolul delicat al unei lucrari de arta create din sticla). Are sase parti: Introducerea este solo pian, iar Finalul repeta Introducerea intr-o versiune orchestrata. Celelalte parti (purtand titluri neasteptate: Ochi de gheatza, Insule, Norma, Fatzade) sunt toate orchestrate. Fiecare parte este bazata pe o structura repetitiva, cu care intri in atmosfera piesei - dupa acea apare o dezvoltare, o alta fraza in dialog cu structura de baza. Cateva variatiuni in final.
Am ascultat din nou muzica din Koyaaniskatsi. Aceeasi arhitectura: o structura repetitiva la orga, care creaza atmosfera; apoi apare dezvoltarea, interpretata de cor, in dialog cu basso continuo de la orga.
Am gasit apoi pe web o muzica de pian foarte asemanatoare cu Glassworks: Metamorfoze. Din nou Introducerea, apoi cinci Metamorfoze, Acte de poet, Lucruri moarte, Vals modern de dragoste. Muzica din Koyaaniskatsi suna solemn, aici in Metamorfoze este delicatete. Chiar acum ascult Lucuri moarte si incerc sa urmaresc meditatia... Cum o suna oare Valsul modern de dragoste? Da, bine inteles ca este un pic diferit, un pic jucaus, aceeasi delicatete.
Sa ma intorc insa la CD-ul cu Glassworks, urmate de In the Upper Room. Muzica a fost compusa pentru un balet, interpretat de catre trupa Twyla Tharp. Pe manseta CD-ului sunt cateva informatii despre spectacolul de balet: amestec de traditional si modern, dansatori imbracati in costume de la alb-negru pana la rosu, culorile amestecandu-se cu structurile repetitive ale muzicii lui Glass, creand un efect hipnotic. Univers de ritual, de magie, univers incantatoriu.
O sa ma ocup de muzica lui Adams si Pärt mai tarziu, mesajul asta este de acum cam prea mare, hai sa incercam sa tragem cateva concluzii despret Glass.
Gluma care se spune despre Vivaldi (a compus oare 300 concerte sau unul singur de 300 de ori?) se potriveste perfect la Glass. Asculti o piesa de-a lui, le stii pe toate. Bine inteles ca nu e adevarat, dar multi afirma ca omul asta nu a avut inventivitate melodica, doar structuri repetitive care devin plictisitoare... nici asta nu e adevarat. Adevarul este ca universul lui muzical este diferit. O sa o spun din nou, muzica lui nu este melodie, ci incantatie. Nu melodie, ci melopee.
Compozitor de opere (Einstein pe plaja de exemplu), balet, muzica de film, simfonii, muzica de camera, extrem de prolific, avand propriul lui ansamblu de muzica, cu inregistrari faimoase, ei bine, tind sa cred ca Glass este un compozitor de succes cu toate bunele si relele pe care le aduce succesul. Un artist ar trebui sa isi urmeze neabatut calea lui (cum au facut Tenney sau Nancarrow), in timp ce o istorie de succes in business-ul muzical inseamna sa iti parasesti universul tau si sa te cobori in lumea muritorilor, sa faci concesii gustului publicului, si sa pierzi ceea ce este unic in tine: in cazul lui Glass, lumea magica in care zeii sunt implorati prin litanii lungi, unde in locul melodiei asculti taraganata melopee, iar vrajitoria devine posibila.

(Articol de Pierre RADULESCU-BANU)


Philip Glass - Violin Concerto 1st movement
Asculta mai multe audio Muzica

Philip Glass - Violin Concerto 2nd movement
Asculta mai multe audio Muzica

Philip Glass - Violin Concerto 3rd movement
Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 28 iunie 2009

Mariana Marin: Elegie - Ducem o viaţă dublă.



Ducem o viaţă dublă.
Aici poemul, visul brutal, lecţia despre verb,
rotativa lui mâine şi ieri.
Dincolo de fereastră urechea destinului,
săpând liniştită, în toamna de câlţi.
Mai presus de orice,
există acest echilibru pântecos.
Ce nebunie, îţi spui prea târziu,
să supravieţuieşti articulând fericit
nenorocirile altora!
Dar urechea destinului
sapă liniştită în toamna de câlţi,
unde tu potriveşti mistere
în ficţiuni pentru orbi:
Aici, personajul fericit,
pe un acoperiş înverzit,
îngână magii de sub pleoape.
Dincolo, cineva care te-a părăsit
meştereşte la trecutul lui singur.
Într-o parte a minţii
se iau la harţă vieţii şi sfinţii.
În cealaltă parte a morţii
forfotesc şi declamă minciunii şi sorţii.
Apoi, nu mai ştii: sub pleoape e gheaţă la mal
şi rotativa lui mâine şi ieri
înghite poemul, masa, visul brutal,
lecţia despre verb...
Ai mâinile goale şi grele.
Aici, albite de spaimă.
Dincolo de fereastră,
săpând liniştite, în toamna de câlţi.
_______________________________________

vineri, 26 iunie 2009

O veste şocantă: Michael Jackson a murit...

A fost supranumit, pe drept cuvânt, "Regele muzicii pop", dar a intrat într-un con de umbră în ultimii ani din cauza numeroaselor acuzaţii aduse pe tema vieţii sale private.
Datele seci confirmă însă valoarea acestui artist, devenit legendă încă din timpul vieţii şi vor rămâne pentru totdeauna aceleaşi, să vorbească despre una dintre cele mai remarcabile personalităţi din lumea muzicală a ultimelor 4 decenii, cu influenţă de necontestat asupra evoluţiei muzicii pop, hip hop, şi R&B:
- 13 premii Grammy;
- 13 albume singles ajunse pe locul 1, mai multe decât oricare alt artist de când se fac clasamentele Hot 100;
- albumul "Thriller" din 1982 este cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor.
Videoclipurile lui Michael Jackson cum ar fi: "Beat It", "Billie Jean" şi "Thriller" au transformat acest mod de prezentare a muzicii într-o formă de artă. Videoclipuri ca "Black or White" şi "Scream" au făcut ca Jackson să fie prezent permanent pe canalul MTV în anii '90.
Michael Jackson a fost promotorul unui stil nou, fastuos şi spectaculos de promovare a albumelor in turnee special dedicate unui album.
Modul original şi inconfundabil de a se prezenta pe scenă, cu mişcări de dans complicate şi specifice, calităţile sale vocale şi intensitatea cu care trăia muzica în spectacolele sale live au făcut din Michael Jackson una din prezenţele cele mai dorite pe scenele din întreaga lume.

Michael Jackson - Black or White (long version)
Vezi mai multe video din Muzica

În 1992 Michael Jackson a concertat şi în România, spectacolul său de la Bucureşti demonstrând şi publicului românesc incontestabila valoare a acestui star care a strălucit multă vreme pe firmamentul muzicii pop.

Pe blogul Muzica & Film gasiti un videoclip care pe mine m-a impresionat, este un foarte frumos omagiu adus lui Michael Jackson, avand ca fond muzical Carmina Burana:
geoxu.wordpress.com

P.S. Şi nu uitaţi că moartea e după colţ, ne pândeşte pe fiecare din noi, de aceea e bine să le spunem cât suntem în viaţă oamenilor dragi că ne sunt dragi. :)

joi, 25 iunie 2009

Revolver : Albumul "Music For A While"



25 iunie - Evenimente în viaţa culturală (si nu numai) de-a lungul vremii...

Evenimente
1888: I.L.Caragiale este numit director al teatrului Naţional din Bucureşti.
1910: A avut loc, la Paris, premiera baletului „Pasărea de foc" al compozitorului Igor Fiodorovici Stravinski.
1955: A fost înfiinţată, la Bucureşti, Bibioteca Centrală de Stat, azi Biblioteca Naţională.

Naşteri
1903: George Orwell, jurnalist, eseist şi romancier britanic .
1950: Doru Stănculescu, interpret şi compozitor român de muzică folk.

Decese
1767: Georg Philipp Telemann, compozitor şi organist.
1913: Ilarie Chendi, critic şi istoric literar român (care s-a sinucis, aruncându-se pe fereastră, la aflarea morţii lui Şt. O. Iosif...).
1988: Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar român, membru al Academiei Române.
______________________________________________________________________
Vorba scriitorului: "Talentul e un accident de naştere, o boală grea" (I.L.Caragiale).
______________________________________________________________________

miercuri, 24 iunie 2009

Salvatore Adamo: Les mal aimés (1962)



Les mal aimés

Ils disent la mort délivre
On dit l'espoir fit vivre
Pour les réconforter
Bien souvent ils s'enivrent
S'enferment dans les livres
Pour tâcher d'oublier

Devant leur grande peine
Devant cette déveine
Quel amour moribond
Pour étouffer leur haine
Ils courent les filles malsaines
De certaines maisons

Ainsi font les mal-aimés
Pauvres mal aimés

Leur âme et si dolente
Elle est dans la tourmente
Ils font peine à regarder
Quand on les voit pleurer
Et sous la pluie qui tombe
Leur cœur creuse sa tombe

Ce sont de pauvres bougres
Les pauvres mal aimés

S'ils sont un peu poètes
Ils trouvent une bête
Avide d'amitié
Un chien qui fera la fête
Quittera sa couchette
En les voyant rentrer

Devant tant de drame
Vous pourriez bien oh femme
Laisser croire que vous l'aimer
L'homme qui vous réclame
S'en va la mort dans l'âme
Quand vous leur refuser

Lui le mal aimé
Pauvre mal aimé

Sa peine est si profonde
Il n'a plus rien au monde
Il fait peine à regarder
Quand on le voit pleurer
Et sous la pluie qui tombe
Son cœur creuse sa tombe

C'est un bien pauvre bougre
Le pauvre mal aimé...

Marin Sorescu : Minune-i şi moartea

Nu mai făceam minuni, sistematic,
Îmi plăceau minunile ocazionale.
Ajutam o zebră să-şi intre în dungi,
Îndreptam un bătrân de şale.

Unii credeau că-mi pierdusem puterea
Aceea grozavă şi minunată
Şi mă încercau cu învierea,
Omorându-mă scurt, dintr-o bucată.

Dar cum o minune-i şi moartea,
Lor nu le ieşea decât pe jumătate.
Chiar umbra mea îmi ţinea atunci partea
Cea vătămată şi pe vindecate.

Şi regeneram ca o oază,
Ce răsare mereu în acelaşi chip
Şi, luând de mână o rază,
Ma îndepărtam cu paşi de nisip.
__________________________________

Nightlosers : Hoochie Coochie Man

Nightlosers este o formaţie românească, cu următoarea componenţă:
Hanno Höfer - guitar, harmonica, washboard, vocals; Tavi 'Barilă' Andreescu - bass; El Lako Jimy - guitar, violin, viola; Sorin 'Gaga' Cîmpean - drums; Geza Grunzo - keyboards; Aladar Pustai - cembalo; Kati Panek - vocals; Sanda Lăcătuş - backing vocals; Tanţa Lăcătuş - backing vocals; Nucu Pandrea - leaf, waterbird; Liviu Todea -kind of clarinet

24 iunie în viaţa culturală de-a lungul vremii...

Evenimente
1901: Prima expoziţie de pictură a spaniolului Pablo Picasso, la Paris.

Naşteri
1400: Johann Gutenberg, inventator german al tiparului cu litere mobile din metal.
1700: Ioan Inochentie Micu Clain (Klein), iluminist român, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) din Transilvania, militant pentru drepturile românilor ardeleni.
1911: Ernesto Sabato, scriitor argentinian

Decese
1987: Virgil Teodorescu, poet şi eseist român, membru corespondent al Academiei Române.
1988: Mihai Beniuc, poet, prozator şi psihologromân, membru al Academiei Române.

Azi se mentionează in calendar ca sărbătoare:
Sânzienele (Drăgaica) – una dintre cele mai cunoscute serbări câmpeneşti, Drăgaica fiind o zeiţă agrară, protectoare a holdelor semănate şi a femeilor măritate (România).
_____________________________________________

marți, 23 iunie 2009

Rahmaninov : Preludiu in Si minor op. 23/ 5

Ana Ahmatova : Am şi uitat cum se zâmbeşte ...

Am şi uitat cum se zâmbeşte,
De ger, mi-s buzele de iască .
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Îmi va porni spre judecată ...
Iubirea, însă, n-are voie,
Când ştie a cânta, să tacă.

1915

(traducere de Madeleine Fortunescu)

luni, 22 iunie 2009

The Weeping Meadow

Marin Sorescu : Eu, neabătutul

Nu vreau să mai întâmpin nimic,
Nu mai cinstesc,
Nu mai sărbătoresc,
Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei
Doi şi jumătate de la cei douăzeci...
Nu mă mai mobilizează cele nouă şi jumătate, opt, şapte luni
Până la...
Nu vibrez la magistrale
De când mă trezesc dimineaţa şi până seara târziu
(Căci am într-adevăr cu totul alte griji şi probleme)
Nu înfierez
Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele mele lipite)
Nu ma iau la întrecere.
Mă lasă rece graficul recoltelor bogate ,
De la "Însămânţările sunt în toi", până
La "Mai sunt doua zile până la încheierea secerişului"
Şi până la "Totul pentru export".
Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate
Nu mă angajez ferm,
Ştiu ce înseamnă actuaIa etapa şi fără să mi se urle
În ureche,
Ştiu încotro ne îndreptăm cu paşi repezi,
Îmi dau seama unde am ajuns,
Cunosc bine sacrificiile,
Un singur gând, un singur ţel, o singură voinţă
Mi se pare prea puţin pentru o singură viaţă!
Sunt hăt departe de deplina satisfacţie, profunda recunoştinţă...
Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă ingrijorează profund...
Nu acţionez neabătut...
Intuiesc bine că vreţi să mergeţi şi mai departe,
Nu contaţi pe mine!
Nu mi-am propus ca obiectiv strategic
Edificarea. Nu contaţi pe mine!

Ţelurile sunt prea măreţe,
Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă,
Ce însemn eu pentru voi?
Eu nu sunt decât poporul român
- Nu contaţi pe mine!
___________________________________________

sâmbătă, 20 iunie 2009

Remember Grigore Vieru (1935 - 2009)

FAPTURA MAMEI

Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.


OGLINDA CLIPELOR

Ne uitam ca doi copii
În oglinda stelei vii.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam şi ne sorbea?!
Ne uitam nebuni şi goi
În oglinda stelei noi.

Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam şi ne sorbea?!
Ne uitam ca doi bătrâni
În oglinda unei pâini.
Unde-i clipa de cândva
De-o sorbeam şi ne sorbea?!
______________________________________________________

Mereu miraculoasa Sinead O'Connor



vineri, 19 iunie 2009

Lucian Avramescu : Niciodată, iubito

niciodată, iubito, n-am să merg fără tine
eşti prezentă în sângele meu galopând
te simt ca pe-o băutură în vine
cuţit ce-mi taie sfoara unui gând

niciodată, iubito, n-am să ador altceva
decât sânii tăi mici far-a bluzei perdea
legănarea şoldurilor tale fierbinţi
ce scoate pe Corso
vânzătorii din minţi

niciodată, iubito, n-am să umblu hai-hui
în palmă mereu îmi vei sta ca un cui
răstignit în această râvnită dulceaţă
ce ţine o viaţă

în cosmos trimis să comand escadrile
să cuceresc un meteorit
din altă cale lactee
străpungând în iureş norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura râvnită femeie

şi-n moarte de-ar fi să cobor fără lift
să umblu
prin ale iadului odăi cu metroul
tot la tine iubito m-aş gândi
admirandu-ţi, in zmoală,
trusoul.

joi, 18 iunie 2009

IN-GRID : In-Tango

Elena Farago : Era o fântână

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Ca toate şoselele lumii.
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghiţele humii.

Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieţii.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.

Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,
Ca toţi însetaţii din viaţă.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.
Şi-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe faţă.

Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie şi caldă şi rea.
Dar furca cu braţele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeţii.
_____________________________________
Această poezie dramatic de frumoasă este recitată inegalabil de Florian Pittiş, aveţi aici posibilitatea de a-l asculta:

miercuri, 17 iunie 2009

Bucureştiul de altădată

Marin Sorescu: De-a baba-oarba...

Hai să credem tot ce spunem,
E un joc foarte frumos.
Tu să-mi spui: “Te iubesc”
Şi eu să mă bucur copilăreşte,
De parcă mi-ai fi dăruit un briceag
Cu plăsele de os.

Să-mi spui curat
Tot ce cugeţi tu
Despre vecini, despre univers
Şi despre ploaie;
Sau să nu-mi spui nimic
Şi toate gândurile mele să dea din cap
Că aşa e.

Iar eu să-ţi spun:
“Pe unghia asta tu ai un lac adânc
Şi pe toate celelalte câte o mare.
Dacă mişti degetele prin zilele mele,
Poţi stârni Niagare.”

Şi până seara din cuvintele mele
Să crească o iarbă înaltă
Care să-şi scoată colţul prin cer,
În vârf cu pământul nostru,
Ori cu vreo sămânţă de stea.

Şi tu să crezi în iarba mea.
S-o crezi pe toată, orbeşte.
Şi eu să cred în urma ta cu un pas,
Cavalereşte...

VIVALDI: Concertul pentru doua flaute si orchestra de coarde La Tempesta di Mare - RV433

17 iunie în viaţa culturală de-a lungul vremii...

Evenimente
1889: Mihai Eminescu este înhumat la cimitirul Belu sub un tei şi un brad.

Naşteri
1818: Charles Gounod, compozitor şi dirijor francez (d. 1893)
1882: Igor Stravinsky, compozitor, pianist şi dirijor rus (d. 1971)
1927: András Sütő, scriitor român de etnie maghiară (d. 2006)
1932: Sabin Bălaşa, pictor, regizor şi scriitor român (d. 2008)

Decese
1925: Anghel Saligny, inginer român, membru al Academiei române (n. 1854)
___________________________________________

Vorba scriitorului: "Alte măşti, aceeaşi piesă, / Alte guri, aceeaşi gamă..." (Mihai Eminescu)
____________________________________________

Nichita Stănescu: Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
________________________________________

marți, 16 iunie 2009

Zodiac răutăcios: Gemeni

Simbol: Gemenii. Probleme la pătrat. Vorbe cu dublu înţeles. Viaţă dublă.Înşelători. Dublează-ţi plăcerea – şi chinul. Element: Aer. Aerul Gemenilor este ca briza nesuferită de la malul marii care ridică nisipul de pe plajă. Te face să îţi strângi ochii şi să nu poţi vedea bine ce se întâmplă în jur. Cuvintele dulci ale Gemenilor sunt renumite pentru mai multe lucruri decât sexul la telefon. Calitate: Mutabil. Gemenii sunt echivalentul uman al unei uşi batante. Să jonglezi cu cinci sau şase amante, o nevastă şi două relaţii de lungă durată cere mult talent. Guvernator: Mercur, zeul înşelătoriei şi al şmecheriilor. Cea mai rapidă gură şi cea mai redusă atenţie din univers. Activitate preferată: să ajungă la concluzia greşită (o, daaaaa). Carte preferată: Cum să faci pe oricine să fie de acord cu orice zici. Model în viaţă: Diavolul tasmanian. Idol romantic: James Bond. Slujba ideală: ziarist la un tabloid , avocat, orice are legatură cu vorbitul mult şi maliţios.
Prima întâlnire ideală: trei prieteni/e foarte buni/e care îl/o adoră şi se felicită reciproc toată noaptea pentru norocul lor incredibil. Fraza tipică: Pentru că vreau! Fraza de agăţat: Ai citit vreo carte bună în ultima vreme?
Parte a corpului: Degetele. De obicei rupte de la cât de mult gesticulează.
Zona erogenă: mainile. Sex cu mainile. Cătuşe.
Ciudatenie sexuală: faceţi dragoste. Gemenii se gândesc la slujbă, la o nouă dragoste sau la o fostă iubire. Să fii cu un Geaman este ca şi cum ai fi invitat permanent la petrecerea Pălărierului Nebun - personalităţile lui multiple nu se anihilează, ci colaborează pentru a te innebuni mai tare - e şmecher, nu intelectual. E aburitor de profesie, exact inversul filosofului. Vrea sa fie in cercurile selecte. Ii place sa se laude cu persoanele importante pe care le cunoaste - e capos, nu independent. Vrea libertate, in felul in care vor adolescentii libertate. Prea ocupat sa se razvrateasca pentru a mai asculta si alte puncte de vedere. Nu incercati sa va implicati prea mult in viata lor privata: Decat sa intrebi un geaman (sau o geamana) ce a facut sau unde a mers, mai bine iti tragi direct un glont in cap : nu suporta sa se simta contolat, verificat , si are senzatia ca orice intromisiune vine din partea unei persoane care vrea sa-i conduca viata. - Ii lipseste gena obiectivitatii, ca atare o sa refuze orice alta opinie care nu e a lui ca fiind valida - Daca te apuci sa te certi cu el, o sa ai de-a face cu un interogatoriu care o l-ar face sa cedeze pe un spion bine antrenat. In eventualitatea ca o sa castigi disputa, o sa iti replice „asta incercam si eu sa iti zic”

EL - irezistibil, haios, independent, genul de talhar romantic care are doctoratul in flirt. Poate sa gateasca o cina exotica, sa te danseze toata noaptea apoi sa iti povesteasca o varianta incantatoare a miturilor legate de stelele pe care le priviti
DAR - o sa incheie evenimentele susmentionate telefonand altor 3 tipe pentru a-si da intalnire cu ele, cand tu crezi ca e in bucatarie sa iti mai aduca ceva de baut - e un animal afemeiat cu limba dulce, innebunit dupa petreceri in cautare urmatoarei victime - sufera de atractie fatala pentru fetele frumusele. Exista Gemeni fideli, dar sunt mai rari decat Sagetatorii timizi - are nenumarate hobbiuri, o mie de cariere posibile si un grup de prieteni care seamana cu o mini adunare a ONU - chestii intelectuale pentru el=”cine stie castiga” si sa isi amuze prietenii umilindu-te in public - e rece si calculat, arivist gata sa te ceara in casatorie la prima intalnire daca adulmeca bani. Adevarata si singura lui pasiune este sa fie distrat de cineva. - Nu e persoana potrivita daca vrei sa va vedeti in fiecare seara, sa povestiti sau sa va uitati la tv impreuna - Partea buna a situatiei e ca macar nu o sa te plictisesti, desi o sa vina sa iti iei campii.

EA
- spirit si inima generoasa, mereu inconjurata de prieteni. Cauta un tip original si ocupat care sa nu vrea sa o lege de maini si de picioare. Distractiva, isteata, iubitoare si vesnic curioasa. Poate sa se imparta cu succes intre responsabilitatile din familie, cariera si casa.. aproape nimic nu o streseaza; se enerveaza destul de repede si superficial, dar ii trece si mai repede; nue ranchiunoasa.
DAR - de obicei hobbiurile ei constau in alti barbati - e versiunea feminina a cuceritorului de profesie. Nu are nici un stres in a folosi sexul ca sa obtina ceea ce vrea . se plictiseste foarte repede de orice si oricine, iar, cum singurul lucru care o scoate din minti e monotonia, nu te astepta sa ramana ancorata langa persoane sau facand diverse activitati care nu o stimuleaza, sau nu ii aduc nimic nou. - este principalul ei dusman si atrage barbati la fel de superficiali ca si ea. Alearga dupa cai verzi pe pereti si in acelasi timp isi cauta un tatic - are multe interese, care depind in principal de starea in care se afla si de oricine/orice a tarat acasa pentru a examina, testa sau a se indragosti - adora sa barfeasca. Ii place sa creada ca are talente de detectiv. Poate sa tina un secret, dar nu se poate abtine sa nu impartaseasca o barfa picanta, mai ales daca o face pe ea sa dea mai bine prin comparatie - traieste ca sa indrepte lucrurile, inclusiv pe nefericitul care ii e alaturi. O sa fie ceva timp afectuoasa si devotata, asta inainte sa inceapa procesul lung si chinuitor prin care o sa vrea sa il transforme in barbatul viselor ei. Respectivul ar trebui sa se astepte la carti, CD-uri, sfaturi, sedinte de terapie si exemple din propria ei viata. O sa ii gaseasca o casa, un terapeut si un balamuc in care sa il interneze si de la care asteapta rapoarte zilnice cu privire la progresul facut in experimentul de a-l schimba. „Viata e o petrecere si multi fraieri mor de foame” e una din filosofiile ei in viata. Sufletista, stie sa empatizeze cu ceilalti; daca ii reprosezi ceva, mai mult ca sigur va avea remuscari pentru ca te-a facut sa suferi . dar nu te astepta la prea multa afectiune . E rece, cinica si malitioasa; actioneaza la primul impuls , uneori cu consecinte dezastruoase.
Valabil pt ambele sexe:
Cum il depistezi: e destul de greu de reperat individul. O sa fie chiar langa tine vorbind pentru ca in doua secunde sa dispara in ceata ca magarul. Ceea ce si este. Trebuie sa recunoastem ca e destul de dezavantajos, mai ales cand incerci sa tragi cu pusca dupa el
Unde il/o gasesti: la talk-show-uri, la psihiatru, vorbind la telefon cu mesageria vocala sau robotul care anunta ora exacta, la Mc Donalds, purtand o discutie foarte interesanta cu interfonul de la drive-in. Adica oriunde poate avea o conversatie care sa nu implice vreun atasament emotional
Cum il intrigi pe geaman ; nu ii cere sa fie constant, fidel, atent la nevoile tale sau sa iti tina companie. Nu il intreba unde se duce sau cand se intoarce. Si nu il intreba niciodata ceva mai profund emotional decat „ce faci?” sau „de unde ti-ai luat pantofii?”
Prima intalnire: sinte-te bine. Chiar o sa fie atent la persoana ta, pentru ca inca nu s-a plictisit de tine. Pentru a mentine respectivul interes viu, incearca sa nu porti ceva mai interesant decat esti tu.
Cand o faci: cat mai repede posibil. De cate ori ai ocazia sa te culci cu mai multe persoane deodata care locuiesc in acelasi corp? Pentru ca toate persoanele dintr-un Geaman o sa participe la actiune. Mai ales ca in felul asta nu o sa trebuiasca sa se ataseze prea tare de tine pentru ca, de fapt, te culci cu altii
Cand ii pui intrebarea: uneori, o sa il vezi ca este destul de interesat de relatie. Cum ar fi rarele momente cand isi aduce aminte de numele celor 3 copii ai vostri fara sa se uite pe hartiuta pe care le-a scris. Asta e un moment destul de bun ca sa il pui sa se insoare cu tine, daca nu vrei ca progeniturile sa te urasca pentru ca nu te-ai maritat cu tatal lor cat timp era in viata. Doar nu astepta pana sa spuna numele potrivit fiecarui copil fara sa triseze, pentru ca ar fi exagerat
Daca iti da papucii: nu inseamna ca nu te mai place, pur si simplu a uitat cine esti. Daca chiar il / o vrei inapoi (intreaba-te bine inainte), planuieste o intalnire „din greseala”. O sa fie foarte interesat(a) mai ales ca ii pari atat de cunoscut/ a, sigur te stie de undeva, dar nu isi mai aduce aminte de tine. Ceea ce inseamna ca o sa o luati de la capat
Daca il flituiesti tu: Geamanul o sa descopere dintr-o data ca esti perechea vietii lui, fata de care are sentimente profunde. Pe care le-ai ranit. Ingrozitor. Irevocabil. Inima ei/ lui zace in bucatele pe pamant. Sufletul ei/ ui e deja in iad. Viata lui e lipsita de sens. Cum ai putut sa ii faci asta, tu, chiar tu…da…tu…tu…cum ziceai ca te cheama??
Cum ii faci fata
- Gemenii au nevoie de comunicare
- E foarte important sa ii asculti
- Ii potolesti daca ii scoti la o tura prin oras
- Lauda-le ideile
- Iau foc daca te faci ca stii ceva care ei nu stiu

Cum se inteleg cu altii
Pariaza pe: Berbec, Leu, Balanta, Varsator
Doar prieteni: Gemeni, Sagetator
Trage-ti un glont in cap acum: Fecioara, Scorpion, Pesti, Taur, Rac
Oaia neagra: Capricorn

luni, 15 iunie 2009

Mihai EMINESCU - Ode (in ancient meter)

Despre boala şi moartea lui Mihai Eminescu

,,Obiectul lucrării mele de faţă îl constituie boala şi moartea marelui poet Mihai Eminescu, deci intervalul dintre anii 1883-1889 socotiţi în general de literaţii noştri drept epoca “marei intunecimi”, pe când G. Călinescu, în cartea sa Viaţa lui Eminescu, e de părere că a suferit de sifilis nervos, adică paralizie generală progresivă, singura ce intră în discuţia diagnosticului diferenţial, având în
vedere tabloul clinic al bolii lui Eminescu. În legătură cu afecţiunile poetului înainte de 1883 sunt câteva aspecte demne de amintit. Până în prezilele îmbolnăvirii sale, poetul a fost psihic normal, nu prezenta semne de lues ereditar (G. Munteanu, 27), corect congenital, bolile din 1872 ca gălbănare (hepatită), aprindere de maţe (entero-colită) şi ceva mai târziu artrită cotului, confundată cu o paralizie a braţului, nu au nici o legătură cu infecţia luetică. Din practica medicală se cunoaşte, ades bolnavii suferind de artrită acută fiindcă nu-şi pot mişca de dureri unul din member, spun că-s paralizaţi fără să ştie că pentru specialist, paralizia e întotdeauna de natură nervoasă.
Diferenţierea, cum se poate face şi în cazul poetului, se stabileşte retroactiv pe baza evoluţiei, artrita trece în câteva zile pe când o paralizie ţine chiar luni, ceea ce nu a fost aşa la Eminescu. La fel, nu există nici o probă că poetul ar fi suferit de infecţia primară luetică. Înainte de a face criza, obosit şi depresiv, are fenomene provocate de munca susţinută şi grea de ziarist la Timpul, deci nu pot fi calificate drept patologice.
Aproape de scadenţa psihozei a prezentat simptome grave, toate însă de natură afectivă şi fără stigmate paralitice. Chinuit de urmările unor puternice conflicte sufleteşti şi incordări nervoase, umbla cu un revolver la el, simţindu-se ameninţat, dorea să-l împuşte pe rege, fapte poate nu lipsite de-o motivaţie raţională, totuşi depăşind limita reacţiilor normale, tot din punct de vedere afectiv.
Durerile de cap, descriese de Ion Rusu Şirianu, erau de origine psihogenă şi nu paralitică (luetică), iar starea lui mentală nu se arăta deloc dezorganizată, ne o demonstrează Iosif Vulcan în Suveniri bucureştene, apărute abia în 1884 în Familia, în care autorul se arată încântat de lectura în cadrul Junimei a unor poezii de către Eminescu, urmând să i le predea pentru publicarea în revistă. Duiliu Zamfirescu, nu chiar prieten cu poetul nostru, remarcă faptul că Eminescu şi-a citit singur poeziile, una mai frumoasă decât alta. Totul se întâmpla în iarna lui 1882, când, după D. Zamfirescu, poetul era sănătos şi cu sfiala sa obişnuită asculta cum discută alţii.
Astfel Eminescu dă dovadă, cu câteva luni înainte de marea criză psihică, a unei vorbiri normale. Dacă luăm în considerare şi scrisul său nemodificat patologic din manuscrise, atunci putem să afirmăm cu siguranţă, că nu prezenta semnele premonitorii ale paraliziei generale, ca tulburări de scris şi de vorbire, ce apar cu ani înainte de instalarea bolii psihice propriuzise. Mai mult, în anii 1881-1883, poezia lui Eminescu, în loc de declinul aşteptat, în caz de lues nervos, prezintă un apogeau creator, a căuta în această perioadă urmele minime de demenţă, ar fi mai mult decât nejustificat. Să nu uităm că diagnosticul de paralizie generală pus de Moebius la Nietzsche a fost infirmat tocmai prin lipsa acestor semne premonitorii, nici el nu a avut tulburări de scris sau vorbire,primele demonstrate prin consultare tot a manuscriselor sale (Richter, 45)."

Docent dr. medic neuropatolog Ovidiu Vuia
DESPRE BOALA ŞI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU

MIHAI EMINESCU: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!


( 1867, 2/14 aprilie)

sâmbătă, 13 iunie 2009

Nicu Alifantis : Romanta

Alexandru Andriţoiu : Prinos de flori

Veneam cântând spre ochii-ţi visători,
cu mari buchete-n braţ. Aveai pe masă
grădini şi-alei de felurite flori,
ca în Liban, pontifica mireasă.

Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi,
sau flori în munţi, pe nişte stânci severe,
flori grase tolănite-n clime dulci
şi flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.

Dar tu ai râs de gestu-mi desuet
şi de neprihănita-i vâlvătaie,
ai pus sub indoială un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.

M-am răzbunat atunci pe flori. Şi sunt
duşmanul lor de temut. Dau foc prin Rome
de trandafiri, cutreier devastând
hectare mari de flăcări şi arome.

Fără grădini prin anii mei te plimbi,
prădând frumos dactilii amintirii.
Am pălmi însângerate şi cu ghimpi,
că-n drum am pălmuit toţi trandafirii.

vineri, 12 iunie 2009

MARIN SORESCU (1936 - 1996) - Ultima poezie...

dictată de pe patul de spital, la Bucureşti, unde a şi murit câteva zile mai târziu...



* * *

Ce mă doare cel mai tare
E că nu voi mai putea fi
În contact cu cărţile.
Să stau dimineaţa în faţa bibliotecii
Ca la ţărmul mării
Mângâiat de briza tainică adiind
De pe rafturi.
Dacă tot voi fi atât de aproape de ele
Sper să nu mi se refuze, Doamne
Plăcerea de a citi în stele.
Măcar odată pe săptămână
După orarul afişat pe un nor.
______________________________________________

P.S. Marin Sorescu e poetul meu favorit deasupra tuturor celorlalte preferinţe ale mele în materie de poezie. L-am descoperit la 17 ani, adica in 1973, cu volumul "Astfel" şi am fost şocată că cineva spunea ce gândeam eu, chiar aşa cum gândeam eu dar nu aveam talentul de a spune.
Această poezie a fost publicată, împreună cu alte câteva, toate dictate de pe patul de moarte, în revista "România literară" din decembrie 1996. Tatăl meu era bolnav atunci, ştiam deja că mai are un timp limitat de trăit. Am copiat toate acele poezii din revistă plângând, plângeam moartea lui Sorescu şi viitoarea moarte a tatălui meu. Tatăl meu a fost ziarist şi avea o bibliotecă de peste 10.000 de volume. Le iubea pe toate, iubea nu doar literatura ci şi cărţile în sine, le îngrijea ca pe nişte obiecte de artă, ne certa foarte rău pe noi, pe mine şi pe fratele meu, dacă nu aveam grijă de ele, nu aveam voie să le îndoim paginile, singurul semn de carte permis era o bucăţică mică de hârtie care să nu strice cu nimic aspectul cărţii, nici vorbă nu era să facem sublinieri cu creionul sau alte semne pe vreo carte.
Tatăl meu a murit la un an după Marin Sorescu, tot în luna decembrie, şi aceste versuri eu le-am scris pe o bucată de carton pe care am tras-o în ţiplă şi poate mai există şi acum lângă candela ce îi veghează mormântul, pentru că asta am pus eu acolo, la căpătâiul lui, versurile acestea... Nu ştiu daca ele mai sunt la mormânt pentru că nu am mai fost acolo din 2003... La Olăneşti (Vâlcea) se află mormântul tatălui meu, Constantin Şorega, fie-i eternitatea blândă şi plină de stele...
___________________________________________

joi, 11 iunie 2009

Sinead O'Connor azi in concert la Arenele Romane


Concertul de la Arenele Romane face parte din turneul „Summer Tour 2009”. Seria show-urilor de anul acesta a debutat pe 23 aprilie, in capitala Rusiei, si va continua prin mai multe tari europene ca Franta, Belgia, Marea Britanie, Italia sau Polonia. Imediat dupa concertul de la Bucuresti, Sinead O’Connor va concerta la Atena, in Grecia.

miercuri, 10 iunie 2009

Dan Botta : El este...



El este, este glasul lui,
Şi am ieşit în poartă;
Era doar vântul ce hai-hui
Ducea o frunză moartă.

El este, este pasul lui,
Şi-am pus urechea la pământ;
Era doar viersul râului
Scandat de asprul vânt.

El este, este mâna lui
Ce-mi bate în fereastră;
Pe cerul trist ca faţa lui
Mijea o stea albastră.

El este, e statura lui
Înaltă-n zarea dintre ulmi;
Doar fumul serii albăstrui
Se despletea pe culmi.

Sophie Zelmani : Truth



I don't wanna find out the truth
I don't wanna find out the truth
but only truth satisfy
I want it so much to go away
I want it so much to go away
but with the truth it will stay
You will fall heavy upon my chest
but laughing will give the time to rest
I still can breathe when you are asleep
just let me gasp for a peace
I'd like to have other things on my mind
I'd like to have other things on my mind
I can't choose a line
I wanna wake up and find you
I wanna wake up and find you
If it's true I won't continue to
You will fall heavy upon my chest
but laughing will give the time to rest
I still can breathe when you are asleep
just let me gasp for a little peace
I still can look like we get alone
Truth will stay too long
I don't know how to get armed
I don't know how to get arrmed
Truth is hard to charm
So hard to charm.

marți, 9 iunie 2009

Georg Trakl : Pribeagul

Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină,
Unde plopul se înalţă în sunete argintii,
Unde-s pietre şi stele.

Deasupra torentului puntea se bolteşte somnoroasă,
Băiatul priveşte cu ochi de cristal,
Se trezeşte înfloritul vânt, cântec de pasăre asemenea morţii,
Iar paşii înverzesc în pădure, uşor.

E amintirea copacului şi-a animalului. Domoale trepte de muşchi;
Şi luna
Căzând cu sclipăt în apele triste.
Acela se reîntoarce şi pribegeşte de-a lungul malului înverzit,
Îl leagănă gondola neagră prin oraşul în ruine.
_______________________________

Marin Sorescu: Şah

sâmbătă, 6 iunie 2009

Ana Blandiana : Exil

Exil

Pornesc în mine în exil,
Tu eşti patria mea
De care nu mai pot să mă apropii,
Tu eşti ţara în care m-am născut
Şi am învăţat să vorbesc,
Numai pe tine te cunosc în lume.
Prin ochii tăi am înotat de-atâtea ori
Ieşind pe mal cu trupul tot albastru.
De-atâtea ori am navigat prin tine
Pândind bolborositul prevestitor de hulă
Al sângelui în stare să mă înece-oricând.
Tu eşti partea mea de pământ,
Numai din tine ştiu să mă înalţ.
Stăpâne tu, împădurit
Şi semănat cu lacuri,
Ţinut pe care-l stăpâneam cândva
Şi-n care nu mai pot să mă întorc
Din mine, din străinătatea mea,
Lasă-mă noaptea să mă mai visezi,
Să-ţi trec prin somn legănător,
Lasă-te locuit de mine noaptea,
Ca genii morţi, de gândurile lor.

vineri, 5 iunie 2009

Charles Baudelaire : Semper eadem

«D'où vous vient, disiez-vous, cette tristesse étrange,
Montant comme la mer sur le roc noir et nu?»
— Quand notre coeur a fait une fois sa vendange,
Vivre est un mal. C'est un secret de tous connu,

Une douleur très simple et non mystérieuse,
Et, comme votre joie, éclatante pour tous.
Cessez donc de chercher, ô belle curieuse!
Et, bien que votre voix soit douce, taisez-vous!

Taisez-vous, ignorante! âme toujours ravie!
Bouche au rire enfantin! Plus encor que la Vie,
La Mort nous tient souvent par des liens subtils.

Laissez, laissez mon coeur s'enivrer d'un mensonge,
Plonger dans vos beaux yeux comme dans un beau songe,
Et sommeiller longtemps à l'ombre de vos cils!

(din volumul Charles Baudelaire - Les fleurs du mal, Larousse, 1993)
_______________________________________________________

Charles Baudelaire: Semper eadem

Mi-ai spus: „De unde-ţi vine ciudata întristare
Ce creşte ca şi marea pe-un ţărm stâncos, pustiu?”
Când inima culesul şi-a isprăvit, ne pare
O boală viaţa. Taina aceasta toţi o ştiu.

E o durere simplă, deloc misterioasă
Şi limpede ca tine când râzi şi lumii placi
Nu căuta degeaba frumoasa mea curioasă
Şi-acum, deşi ţi-e glasul atât de dulce, taci!

Taci, ne-nvăţato! Suflet ce nu cunoaşte ceaţa!
Copilărească gură! Mai mult chiar decât Viaţa
În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis

Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt şi-alene
Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis
Şi-ncet s-adorm în umbra ce-ţi lunecă din gene!

joi, 4 iunie 2009

Ana Blandiana : Singurătatea

Singurătatea e un oraş
În care ceilalţi au murit,
Străzile sunt curate,
Pieţele goale,
Totul se vede deodată
Dilatat în pustiul
Atât de limpede sortit.
Singurătatea e un oraş
În care ninge enorm
Şi nici un pas
Nu profanează lumina
Depusă în straturi,
Şi numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei care dorm,
Priveşti, şi-nţelegi, şi nu te mai saturi
De-atâta tăcere şi neprihană
În care nimeni nu luptă
Şi nu e minţit,
Unde-i prea clară
Ca să mai doară
Până şi lacrima de animal părăsit.
În valea
Dintre suferinţă şi moarte,
Singurătatea e un oraş fericit.

(din volumul „Ochiul de greier”, 1981)

Pentru o dimineaţă senină, armonii preclasice: Antonio Vivaldi


Vivaldi - Un concert cu totul special

1-4 iunie în viaţa culturală de-a lungul vremii...

Naşteri
2 iunie 1740: Marchizul de Sade, scriitor francez.
2 iunie 1900: Antoine de Saint-Exupéry, scriitor francez, aviator mort în război ("Micul prinţ")
1 iunie 1956: Mircea Cărtărescu ("Levantul", Orbitor")

Decese

3 iunie 1922: A murit la Văratec prozatorul Duiliu Zamfirescu.
3 iunie 1924: A murit Franz Kafka, scriitor austriac de origine cehă.
_____________________________________________________________

Vorba scriitorului: "Tot ce nu vizează esenţialul îmi este indiferent. Fericirea n-aş putea-o atinge decât dacă aş reuşi să ridic lumea ca s-o fac să intre în adevăr, pur, imuabil." (Franz Kafka)
_____________________________________________________________

miercuri, 3 iunie 2009

Nicu Alifantis, un compozitor prea puţin cunoscut

Din muzica lui Alifantis am acum impresia că am cunoscut doar o infimă parte, şi nu cea mai complexă. De la bucuria descoperirii cu mare întârziere a albumului "După melci" (de-abia în 2007 l-am ascultat prima dată...), pe care l-am considerat până acum câteva zile cel mai complex şi mai valoros album al său, a trecut un an şi jumătate. Cred că am cunoscut doar vârful iceberg-ului acestui extraordinar compozitor, prolific dar mereu egal cu sine însuşi, mereu foarte bun când nu e de-a dreptul uluitor, în prea puţin cunoscuta latură a sa de compozitor pentru spectacole de teatru şi filme.
Iată o enumerare seacă a activităţii prodigioase a lui Nicu Alifantis în domeniul muzicii pentru spectacole de teatru şi film. Regret că Nicu Alifantis, din motive pe care nu le cunosc, nu editează sub formă de material discografic separat această muzică de o foarte bună calitate, care pe mine cel puţin, m-a fascinat...

Muzică de teatru
1972:
1. "Furtuna" de Ostrovski, Teatrul Maria Filotti Brăila, regia Constantin Dinulescu, debut.
1973:
2. "Întâlnirea mea cu micul prinţ" de Dumitru Solomon, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Mircea Creţu;
3. "Swanewit" de August Strindberg, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Alexandru Tocilescu.
1975:
4. "Trandafirii roşii" de Zaharia Bârsan, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Zoe Anghel Stanca.
1976:
5. "Când iarba are chip de om" de Rodica Padina, Teatrul 'Al. Davilla' Piteşti, regia Mihai Radoslăvescu.
6. "Excepţia şi regula" de Bertold Brecht, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, regia Sassy Brahim, clasa Sanda Manu.
1977:
7. "Agenor, leul pe catalige" de Ion Lucian, Teatrul de Păpuşi Brăila, regia Zoe Anghel Stanca.
8. "Ana", adaptare TV de Eugen Motric, TVR, regia Eugen Motric
1978:
9. "Nevestele vesele din Windsor" de W.Shakespeare, Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, regia Al.Tocilescu.
10. "Cum vă place" de W.Shakespeare, Teatrul 'George Bacovia' Bacău, regia Cristian Pepino.
11. "Băiatul cu floarea" de Tudor Popescu, Teatrul 'Ion Creangă' Bucureşti, regia Cornel Todea.
12. "Concediu nelimitat" de Mihai Ispirescu, Teatrul Dramatic Ploieşti, regia Eusebiu Ştefănescu.
13. "Rugăciune pentru un disc-jokey" de D.R.Popescu, Teatrul Dramatic Galaţi, regia Nicolae Scarlat.
1979:
14. "Iadeş", colaj după Al. Macedonski, IATC, regia Sanda Manu.
15. "Dialog" de Doru Moţoc, Teatrul Popular Râmnicu Vâlcea, regia Gheorghe Marinescu.
16. "Astă seară se improvizează" de Pirandello, Teatrul de Stat Oradea, regia Alexandru Colpaci.
17. "Urcuşul", adaptare TV de Nae Coşmescu, TVR, regia Nae Cosmescu.
18. "O şansă pentru fiecare" de Radu F.Alexandru, Teatrul Foarte Mic Bucureşti, regia Silviu Purcărete.
1980:
19. "Soldatul necunoscut şi soţia lui" de Peter Ustinov, Teatrul Dramatic Braşov, regia Eugen Mercuş.
20. "Proştii sub clar de lună" de Theodor Mazilu, IATC, regia Liudmila Szekely Anton, clasa Sanda Manu.
21. "Jumătatea mea este întreagă" de Angela Bocancea, Teatrul I.Vasilescu, Bucureşti, regia Al.Tocilescu
22. "Două teatre" de Jerry Szianiawski, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Nicolae Scarlat
23. "Două teatre" de Jerry Szianiawski, Teatrul Baia Mare, regia Nicolae Scarlat
1981:
24. "Proştii sub clar de lună" de Theodor Mazilu, Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, regia Nicolae Scarlat
25. "Mîrîiala" de Paul Cornel Chitic, Teatrul de Nord Satu Mare, regia Cristian Hadgiculea
26. "Mîrîiala" de Paul Cornel Chitic, Teatrul de Stat Sibiu, regia Liudmila Szekely Anton
1982:
27. "Două iubiri" de Armen Zurabov, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Nicolae Scarlat
28. "Joaca" de Alexandra Davidescu, Teatrul Popular de Păpuşi Râmnicu Vâlcea, regia Mihai Coşmescu
29. "Zăpăcita de la ora 4" de George Bănică & Nicolae Ţîc, Teatrul Giuleşti Bucureşti, regia George Bănică
30. "Burghezul gentilom" de Moliere, Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, regia Iulian Ursulescu (Iugoslavia)
1983:
31. "Casa nebunului" de Radu Popescu, Teatrul 'Mihai Eminescu' Botoşani, regia Mihai Lungeanu
32. "Regele Cerb" de Carlo Gottzi, Teatrul 'Mihai Eminescu' Botoşani, regia Mihai Lungeanu
33. "Două iubiri" de Armen Zurabov, Teatrul 'Mihai Eminescu' Botoşani, regia Nicolae Scarlat
34. "Şoareci de apă" de Mihai Rădulescu, Teatrul Foarte Mic Bucureşti, regia Dragoş Galgotiu
35. "Nu pot să dorm" de Ion Brad, Teatrul Mic Bucureşti, regia Cristian Hadgiculea
1984:
36. "Mitică Popescu", musical după Camil Petrescu, Teatrul Mic Bucureşti, regia Cristian Hadgiculea
37. "7 + 1", spectacol de divertisment de Mihai Persa, Teatrul 'Constantin Tănase' Bucureşti, regia Mihai Persa
38. "Viaţa-i ca oglinda" de Angela Bocancea, Teatrul Radiofonic, regia Constantin Dicu
39. "Cineva acolo în nord mă iubeşte", adaptare de Constantin Dicu, TVR, regia Constantin Dicu
40. "Anchetă asupra unui tânar care nu a făcut nimic" de Adrian Dohotaru, IATC, regia Dragoş Galgotiu, clasa Dem Rădulescu
1985
41. "Îndrăgostiţii de la ora 9" de Adrian Dohotaru, Teatrul Dramatic Ploieşti, regia Harry Eliad
42. "Neamul Arjoca" de Al Davidoglu, TVR, regia Anca Ovanez
1986
43. "Vrăjitorul din Oz" de L.F.Baum, Teatrul 'Ion Creangă', regia Liudmila Szekely Anton
44. "Simple coincidenţe" de Paul Everac, Teatrul Giuleşti Bucureşti, regia Constantin Dicu
45. "Nu ne naştem toţi la aceeaşi vîrstă" de Tudor Popescu, Teatrul 'Al. Davilla' Piteşti, regia Al.Tocilescu
46. "Baba Hîrca" de Matei Millo, IATC, regia Gelu Colceag
1987:
47. "Georges Dandin" de Moliere, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Dana Dima
48. "A douăsprezecea noapte" de W.Shakespeare, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Dragoş Galgotiu
49. "Doctor fără voie" de Moliere, Teatrul Popular Tg. Jiu, regia Marian Negrescu
1988:
50. "Clovnii" de Mihai Malaimare, Teatrul Naţional Bucureşti, regia Mihai Mălaimare
51. "Visul unei nopţi de vară" de W.Shakespeare, Teatrul Ţăndărică Bucureşti, regia Cristian Pepino
52. "Piatra din casă" de Vasile Alecsandri, Teatrul de amatori Institutul Politehnic Bucureşti, regia Gabi Iencek
53. "Astă seară stau acasă" de Toni Grecu & Dorin Antonesi, Teatrul Mic Bucureşti, regia Silviu Purcărete
1989:
54. "Dumbrava minunată" adaptare de C. Pepino după M.Sadoveanu, Teatrul Ţăndărică, regia C. Pepino
55. "Fii cuminte, Cristofor", musical după Aurel Baranga, Turneu ATM în Israel, regia Olimpia Arghir
56. "Lumea întreagă joacă teatru" de Radzinski, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Dana Dima
1990:
57. "Ciber-Story" de Cristian Pepino, Teatrul Ţăndărică Bucureşti, regia Cristian Pepino
58. "Max & Moritz" de W.Busch, Teatrul Ţăndărică Bucureşti, regia Radu Dinulescu
59. "Opera rânjetului" de Dario Fo, Teatrul Odeon Bucureşti, regia Dragoş Galgotiu
Ubu Rex, cu scene din Macbeth, Alfred Jarry & W.Shakespeare, Teatrul Naţional Craiova, regia Silviu Purcărete
60. "Nu treziţi un copil care visează" de Eugen Ionesco, Teatrul 'Excelsior' Bucureşti, regia Ion Lucian
1991:
61. "Zamolxe, dramatizare Dragoş Galgotiu după Lucian Blaga, Teatrul 'Urmuz', regia Dragoş Galgotiu
62. "Răzbunarea lui Cupidon" de Labiche, Teatrul 'L.S.Bulandra' Bucureşti, regia Ion Lucian
63. "Cei din urmă" de Maxim Gorki, ATF, regia Sanda Manu
64. "Ţiganiada", dramatizare de Titus Popovici & Mircea Cornişteanu după I.B.Deleanu, Teatrul 'Ion Creangă' Bucureşti, regia Mircea Cornişteanu
65. "Libertate conjugală" de Dario Fo, Teatrul Anton Pann Râmnicu Vâlcea, regia Gheorghe Marinescu
1992:
66. "Harap Alb", dramatizare de C.Pepino după I.Creangă, Teatrul Ţăndărică Bucureşti, regia Cristian Pepino
67. "Paiaţa soseşte la timp" de Fănuş Neagu, Teatrul Naţional Bucuresti, regia George Motoi
68. "Teatrul comic" de Goldoni, Teatrul 'L.S.Bulandra' Bucureşti, regia Silviu Purcărete
1993:
69. "Ivan Turbincă", dramatizare de C. Pepino după I.Creangă, Teatrul Ţăndărică, regia Cristian Pepino
1994:
70. "Avarul" de Moliere, Teatrul 'Nottara' Bucureşti, regia Mircea Cornişteanu
Ferma animalelor, musical după Orwell, Teatrul Naţional Craiova, regia Cristian Hadgiculea
71. "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale, Teatrul Naţional Tg. Mureş, regia Mircea Cornişteanu
1995:
72. "Sînziana şi Pepelea" de Cristian Pepino, Teatrul Ţăndărică Bucureşti, regia Cristian Pepino
73. "Ninigra şi Aligru" de Nina Cassian, Teatrul 'Excelsior' Bucureşti, regia Daniela Anencov
74. "Falstaff Story", musical după W.Shakespeare, Teatrul 'Fantasio' Constanţa, regia Alexandru Darian
75. "Henric al VI-lea" de W.Shakespeare, Teatrul Naţional Timişoara, regia Ioan Ieremia
76. "Revizorul" de Gogol, Teatrul 'Nottara' Bucureşti, regia Mircea Cornişteanu
Viaţa e vis, Calderon, Teatrul Naţional Tg. Mureş, regia Ion Ardeal Ieremia
1996:
77. "Chira Chiralina", dramatizare de Cătălina Buzoianu după Panait Istrati, Teatrul 'Maria Filotti' Brăila, regia Cătălina Buzoianu
78. "Mireasa cu gene false" de D.R.Popescu, Theatrum Mundi Bucureşti, regia Cătălina Buzoianu
79. "Act veneţian" de Camil Petrescu, Teatrul Excelsior & Teatrul Evreiesc de Stat, regia Harry Eliad
1997:
80. "Unde-i revolverul?" de Gabor Gorgey, Teatrul "Nottara" Bucureşti, regia Mircea Cornişteanu
1998:
81. "Vi s-a furat un pat" de Valentin Nicolau, Teatrul 'Victor Ion Popa' Bîrlad, regia Emil Mîndru.
82. "Cumătră, unde-i revolverul?" de Gabor Gorgey, Teatrul 'Metamorfoze' Constanţa, regia Mircea Cornişteanu
83. "Crima din strada Lourcine" de Labiche, Teatrul Tineretului P.Neamţ, regia Vlad Mugur
84. "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale, SMART & TNB, regia Mihai Manuţiu
85. "Crima din strada Lourcine" de Labiche, Teatrul Maghiar de Stat Cluj, regia Vlad Mugur
1999:
86. "Mediterana" dramatizare de Cătălina Buzoianu după Panait Istrati, coproducţie Teatrul 'Maria Filotti' Brăila & Teatrul Toursky Marsilia, regia Cătălina Buzoianu
87. "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale, Teatrul Naţional Bucureşti, regia Alex.Tocilescu
88. "Barrymore" de William Luce, SMART & TNB, regia Gelu Colceag
89. "Nebunul şi călugăriţa" de Witkiewicz, Teatrul 'Toma Caragiu' Ploieşti, regia Alexander Hausvater
2000:
90. "Ţiganiada", dramatizare de Titus Popovici & M. Cornişteanu după Ion Budai Deleanu, Teatrul Naţional Cluj, regia Mircea Cornişteanu
91. "Cadavrul viu", adaptare de Gelu Colceag după L.N.Tolstoi, Teatrul Naţional Bucureşti, regia Gelu Colceag
92. "Magister Machiavelli", scenariul & adaptarea de Horia Garbea după N.Machiavelli, Teatrul Ariel Râmnicu Vâlcea, regia Alexander Hausvater
2001:
93. "Regii peţitori" de D.R.Popescu, Teatrul Naţional Craiova, regia Mircea Cornişteanu
94. "Larry Thomphson, tragedia unei tinereţi (Show Must Go On)" de Dusan Kovacevic, Teatrul 'Nottara' Bucureşti, regia Mara Paşici
95. "Cadavrul viu", adaptare de Gelu Colceag după L.N. Tolstoi, Teatrul Naţional Bucuresti, regia Gelu Colceag
2002:
96. "A douăsprezecea noapte" de W.Shakespeare, Teatrul de Comedie Bucureşti, regia Gelu Colceag
97. "La grande magia" de Eduardo de Filippo, Teatrul 'Toma Caragiu' Ploieşti, regia Alice Baarb

Muzică de film

1978 - "Şi", Studioul Al.Sahia Bucureşti, scurt metraj, regia Ada Pistiner, debut
1979 - "Speranţa", Casa de filme 3, lung metraj, regia Şerban Creangă
1983 - "Moara lui Califar", Casa de filme 5, lung metraj, regia Şerban Marinescu
1985 - "Drum către viaţă", Casa de filme 1, mediu metraj, regia Wilhelm Windhab
1985 - "Echipajul", Studioul Al.Sahia Bucureşti, regia Doru Sega
1985 - "Aripi de zăpadă", Casa de filme 1, lung metraj, regia Adrian Petringenaru
1987 - "Drumeţind prin Bucureşti", Casa de filme 5, lung metraj, regia Ion Popescu Gopo
1987 - "A", Casa de filme MI, scurt metraj, regia Constantin Voivozeanu
1987 - "O zi la Bucureşti", Casa de filme 1, lung metraj, regia Ion Popescu Gopo
1987 - "Un pumn de stele", Studioul de film TV, lung metraj
1988 - "Harap Alb", Animafilm, film serial, 2 serii
1989 - "Unde eşti, copilărie?", Casa de filme 5, lung metraj, regia Elisabeta Bostan

Si aici aveti in doua fisiere muzica spectacolului "Cadavrul viu", adaptare de Gelu Colceag dupa L.N. Tolstoi, integral, inregistrare live din spectacol, in total 53 de minute pe care va asigur ca le veti petrece cu cel mai mare folos:

Nicu Alifantis: Cadavrul viu (full album), prima parte



Nicu Alifantis: Cadavrul viu (full album), partea a doua

luni, 1 iunie 2009

Odă în milimetru contemporan

La mulţi ani, Mircea Cărtărescu !

Mircea Cărtărescu : Două feluri de fericire

"Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzaţie scurtă şi copleşitoare, este acea iluminare pe care o caută misticii şi poeţii. Nu poţi fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n şir. Dostoievski o descrie ca pe un preludiu al epilepsiei. Rilke vorbeşte despre "cumplitul" ei: ea este frumuseţea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: eşti cu adevărat fericit când vrei să opreşti timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate. Într-un fel, viaţa ta a avut sens dacă, în şirul nesfârşit de momente banale, cenuşii, triste, ruşinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viaţă este compusă, s-a aprins, totuşi, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutremurătoare a fericirii. "Odată ca zeii-am trăit şi mai mult nu-mi doresc", scrie despre ea Höderlin. Aceasta este adevărata fericire, pe care cei mai mulţi oameni n-o caută şi n-o râvnesc, pentru că ea îi poate distruge. A trăi ca zeii, fie doar şi pentru o clipă, e un hybris care se plăteşte. Bineînţeles, nu aceasta este fericirea din "Declaraţia drepturilor omului". Dacă aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca fiind bunul suprem al vieţii, se are în vedere un cu totul alt sens al cuvântului, mult mai "sociologic", faţă de misticul, esteticul şi religiosul primei accepţii. Fericirea pe care oamenii o caută îndeobşte n-are nimic de-a face cu experienţele extatice. Dimpotrivă, e vorba de faimoasa "aurea mediocritas" a antichităţii, de cultivarea grădinii proprii, de tihna şi pacea unei vieţi înţelepte, potrivite omului, lipsite de zbucium şi de excese. În acest sens filozofii invidiau viaţa simplă şi mulţumită a păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiţii mari, ci se mulţumesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă fericirea orgasmică despre care am vorbit la-nceput ar putea fi numită transcendentă, avem în schimb de-a face aici cu o fericire terestră, imanentă. În lumea consumistă şi globalizată actuală , pare că nu mai cunoaştem alt sens al fericirii decât acesta din urmă: mediocru, utilitar, lipsit de orice speranţă care depăşeşte standardele materialiste: o casă confortabilă, un loc de muncă bănos, o vacanţă în Caraibe (sau măcar la Sinaia...), o familie asigurată financiar. O dragoste călduţă (nu te mai osteneşti să-ţi dai seama măcar dacă-ţi iubeşti partenerul), o muncă nu prea creativă, obiecte (recomandate la televizor) cu care-ţi umpli orice spaţiu liber... Oamenii au uitat cu totul că li s-a făcut un dar copleşitor: cel de a exista în minunea lumii, de a fi vii, de a fi conştinşi de sine. Ei nu-şi mai pun întrebări ca: de fapt, cine sunt eu? Ce rost am pe lumea asta? Oare mi s-a dat minunea că pot vedea şi auzi doar ca să fiu şofer de autobuz sau să fac reclame? Oare n-am să mor fără să fi făcut nimic pe lumea asta?
Condamnarea acestui gen de fericire este totuşi în bună parte nedreaptă, după părerea mea, ca întreaga condamnare a modului de viaţă occidental, căci înseamnă, de fapt, o reacţie „elitistă” în faţa unei fericiri „populare”. Eu cred că avem nevoie de ambele feluri de fericire, că feicare-n parte este săracă şi extremă în lipsa celeilalte. Cred, de altfel, că sunt foarte rari atât poeţii puri şi extatici cât şi consumiştii complet imbecilizaţi de bere şi televiziune. Suntem cu toţii, de fapt, o combinaţie între cele două cazuri, şi idealul uman ar putea să fie, în consecinţă, o viaţă împlinită şi decentă material străbătută din când în când de fulguraţiile nebuneşti ale marii şi adevăratei fericiri."