duminică, 11 iulie 2010

Edith Södergran : Dragoste

Sufletul meu era o rochie
albastru-deschis de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stîncă, pe ţărm,
şi-am venit la tine goală ca o femeie.
Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta,
am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă,
mi-ai spus că m-asemuiam
unei fiinţe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ţi ştiam decît mîngîierile ce mă ţineau prizonieră.
Şi tu ai luat surîzînd o oglindă şi m-ai rugat:
priveşte-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere
şi cădeau în pulbere,
am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia
decît să dispară,
O, strînge-mă tare în braţe,
atît de tare încît să
nu-mi mai trebuiască nimic altceva.

Edith Södergran (1892 - 1923)

joi, 1 iulie 2010

Nana Mouskouri : Toi qui t'en vas (Casta Diva)


NANA MOUSKOURI, 1974.
Toi qui t'en vas (Casta Diva)
Vincenzo Bellini (Norma - 1831)

Toi, toi qui t'en vas
Au pays où l'amour existe
Là où tu t'en vas
D'aussi loin entendras-tu
Ma chanson triste ?

Il faut vivre avec la peine
Vivre avec la solitude
Vivre avec la certitude
Que ta vie va bien sans moi
Il faut vivre avec la peine
Vivre avec la solitude
Vivre avec la certitude
Que tu ne reviendras pas

Toi, toi qui t'en vas
Au pays où je suis une ombre
Là où tu t'en vas
D'aussi loin entendras-tu
Mon cri du bout du monde ?

Il faut vivre avec la peine
Vivre avec la solitude
Vivre avec la certitude
Que ta vie va bien sans moi
Il faut vivre avec la peine
Vivre avec la solitude
Vivre avec la certitude
Que tu ne reviendras pas

Tu ne reviendras pas.

Nina Cassian : Proiect de înţelepciune

Ştiu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci după tine, prin zece sertare,
ca să-i pot spune cuiva cît de mult am iubit
în tinereţile mele.
Multe scrisori voi avea, şi fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
şi, printre ele, mîinile mele foşni-vor
searbăd ca frunzele vechi.
Dar am să spun, am să spun cum zîmbeai lîngă mine
buzelor mele de-atunci, dulci şi veline,
şi cum ştiai că vom fi împreună mereu,
veşnic (sau pînă la moarte).
Şi am să spun că aveai cîte-un profil,
care-şi pierdea în lumină hotarul fragil,
ochii pestriţi ca două gîze imense,
prinse în ploaia de-april.

O să mă laude-acela, fără-ndoială.
« Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală ... »
Eu voi închide sertarele. Ştiu de pe-acum
ceasul în care ...

(Nina Cassian : Proiect de înţelepciune - vol. « Să ne facem daruri », 1963)