Nina Cassian : Îndrăgostiţii cei laşi

Fiecare anotimp ne desparte
pe unul de celălalt şi ne-apropie de moarte.
Vezi-le cum trec şi se scutură, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zăpezile ...

Iubirea noastra cea mare
a rămas închisă-n sărutare,
de buzele noastre strivită,
ca fluturele mort în crisalidă.

Prea blânda-s cu noi ! Am trait ca doi monştri
pe spinările tinere-ale anilor noştri.
Din mierea lor, din gingaşul lor stup,
ne-am îngrăşat la suflet şi la trup
şi-acum târâm greoi, bucată cu bucată,
ceara suavă-a casei de-altădată ...

Nu, noi cei laşi n-ar trebui să iubim !

Ne-nfricosam pe pământ şi ameţim pe-nălţimi
domesticim suferinţa, o facem câine de curte,
pentru speranţă ni-s bătăile inimii prea scurte ...
Vezi-le cum trec şi se scutură, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zăpezile ...
Fiecare-anotimp ne desparte
pe unul de celălalt - şi ne-apropie de moarte.
_____________________________________________________