Fluturele -
în versiunea celui mai fastuos basm din cîte cunosc -
fluturele visează să fie un fluture care adormind
pe un nufăr visează că e fluture. Nufărul visează în fiecare
noapte ca un fluture să-i mîngîie somnul în care
visează că e nufăr. Musca visează că într-o dimineaţă
s-a aşezat pe cornul unui taur care tocmai se pregătea
să intre în arenă. Taurul visează că prezidentul corridei
l-a transformat în iepure. Iepurele aleargă
toată ziua pe cîmp şi noaptea, adormind într-o grădină
de meri, visează că e fluture. Fluturele adoarme
pe paginile unei cărţi deschise. Cartea se închide.
E atîta pace în lume, iubito ! De ce n-o
vedem ? Toamna un toreador bătrîn îi spune
celui mai bun biograf al celui ce a spus pentru
prima oară omul este singurul animal care nu
acceptă să fie ceea ce este: o, visul meu cel mare
ar fi să pot cumpăra crescătoria taurilor care
m-au rănit cel mai adînc şi mai mult şi mai mult,
şi după ce aş ucide toţi taurii, toţi iepurii
şi toate muştele, să răstorn pămînturile acelea,
ale crescătoriei, să le ar şi să pun în ele
răsaduri de flori. Eu visez să-ţi pot cumpăra
flori trezite, dimineaţa, din coşmarul de a fi fost
iepuri ucişi de un toreador. În pacea insomniacă
a lumii, noi, picadorii, putem fără morgă să
ne imaginăm cămile calme păşind din nufăr în
nufăr, din flutur în flutur, spre un estuar danez.
(din Poveşti pentru a-mi îmblînzi iubita, Ed. Cartea Românească, Buc., 1978, pag.13)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu