timpul zăpezilor - un fel de a spune că revezi o faţă,
pe care n-ai mai privit-o demult,
şi umbli spre ea prin zăpadă - scriind urme
într-un timp, trecut de acum, unde n-ai mai fost. şi e mult
coborîtă în iarna mată, îngropată în tăcere,
această fiinţă. şi întoarcerea către ea
e ca o înmormântare de viking, împingînd greu acea
corabie, care prin zăpadă are o altă putere
a răsfrîngerii din ape verzui - şi care apoi
se înalţă în flacără, repede acoperită, cu o rună
de fum - ca acum cînd mergi spre faţa ei, cu ciudată
lumină moartă. de aici, te întorci înapoi
şi neadevărurile se aşează, fiecare o urmă
a gesturilor care s-au scris - şi faţa ei e bătrînă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu