vineri, 30 septembrie 2011

Constanţa Buzea : Ca o greşeală-n care-am stat

Toamnă-n grădină, toamnă pe deal,
Toamnă pe şes,
Toată lumina prinde rugină, frunzele ies
Să se-nfăşoare pe răsuflare şi pe vedere
Într-o cădere ca o culoare fără putere.
Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,
Vara e mută ca o greşeală-n care-am stat.

Cum sîntem azi, am fost şi ieri, alţii, tot alţii,
Marea ne uită, uită-ne munţii, înalţii.
Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
Frunzele aduc înspre pămînt urme de vină.

Totusi ce preţ necugetat se pregăteşte
Pentru livezi şi pentru vii, pentru nădejde,
Pentru un cer încă senin, pentru schimbare,
Pentru toţi sîmburii care devin lacre de soare?
_________________________________


Frédéric Chopin - Nocturne No.21 in C minor, Op.posth. (1837)  
 

4 comentarii:

roryta spunea...

Mânca-o-ar-mama pe ea de fată deşteaptă! Aceeaşi Luminiţa pe care o ştiu de câţiva ani buni... Mi-era dor de tine! Noroc că pe trilu se mai poate asculta şi nelogat. Au ridicat ăştia restricţia de audiţie a maxim 5 fişiere pe zi. :)

Luminita Şorega spunea...

Aceeaşi Rory pasionată de muzică şi filme pe care o ştiu de ani de zile. Mulţumesc pentru semnul de viaţă pe care te-ai îndurat să mi-l dai după atîta amar de vreme. Welcome to my world!:*

roryta spunea...

Fata moşului, îmi pare rău că ne "vedem" atât de rar... Uneori tu mai pui restricţie la blogul tău care nu poate fi vizionat decât pe bază de invitaţie... şi atunci? Ia ghiceşte tu, fata mamii cea deşteaptă, ce îmi vine să fac eu? Să iau o cărămidă şi să-mi trag una.... :)) Şi mă întreb cu nostalgie dacă nu cumva mi-ai ascuns adresa de e-mail în mod voit pe fundul vreunui sertar prăfuit de vreme, dacă nu cumva ai umflat-o ca pe un balon ce s-a spart mai apoi sau dacă nu cumva ai ţinut-o în apă până s-a înecat. :))) Căci la coşul de gunoi refuz să mă gândesc, deşi e posibil să-mi facă şi el cu ochiul în ungherele tainice ale minţii mele plină de ... muzică şi filme... :))
Inutil să-ţi mai spun că, atunci când vei dori, te poţi cocoţa pe vârful blogului meu şi-l poţi săpa oricât vrei tu, când şi unde doreşti şi, mai ales, cu cine vrei tu.
De multe ori m-am gândit la tine, la Hunedoara ta cea plină de taine, la fotografiile tale eterne cu "made by Luminiţa Şorega", la Tudor Gheorghe, la Adamo - evident, la Mozart, la Nicu Alifantis, Ana Blandiana etc. etc. etc.
Mai trimite şi tu o depeşă din când în când, ca să ştiu şi eu dacă acel Castel al Huniazilor mai este bântuit sau nu... :))
Căci despre Combinatul Siderurgic Galaţi... nu cred că te pasionează fumul lui efervescent şi în stare avansată de sucombare... :))
Până una alta, transmite-i lui Salvadore calde urări de bine (căci se apropie ziua lui, parcă).
Şi să ştii că dacă până acum am ciocănit mai răruţ şi finuţ la uşa ta, data viitoare îţi dărâm uşa. :)))

I'll be back! ;)

Luminita Şorega spunea...

Wow, ce roman ai scris aici, "băiatul mamii" cel isteţ ca un proverb şi frumos ca Alain Delon ;)).
Nu am aruncat dragă adresa ta la coş, dar cine te-a mai văzut vreodată pe mess, pe mail, ai dispărut ca în Groapa Marianelor.
Păi o să îţi fac invitaţie pentru a avea acces şi cînd mă apucă pe mine (periodic :D) să dezactivez blogul.
Pup fata! >:D< :*